Familia Ambrose

Capitolul 19

- Ce pui la cale? mi-am mijit ochii la el în timp ce îmi retușam machiajul în oglindă. După ce că ai avut toată ziua o stare de spirit proastă, acum mergem în vizită la James.

- Omul e singur și m-a invitat la el, a murmurat dezinteresat, fierbând la propriu denervi în timp ce aștepta ca semaforului să indice culoarea verde. Cameron era tare indispus astăzi și credeam că totul venea de la discuția cu mama lui de dimineață.

- Și de ce m-ai luat și pe mine? N-am chef să-i văd fața Jasminei, am murmurat puțin deranjată, privindu-l pe Cameron cum își dă ochii peste cap.

- M-ai fi acuzat că te înșel, geloaso! zâmbise răutăcios spre mine, revenind imediat la condus.

- M-am lecuit de gelozie, mi-am ridicat mâinile în defensivă, obținând de la Cameron un zâmbet subtile. Îl simțeam cum își schimbă starea de încordare într-una de relaxare.

- N-aș crede, adăugase în așa fel încât să mă provoace. De data aceasta aveam de gând să îmi țin gura închisă.

- O să îți arăt, i-am făcut din ochi, permițându-i să își așeze mâna peste a mea. Mi-am închis ochii și am preferat să îmi las gândurile deoparte în așa fel încât simțurile să preia conducerea. Pentru prima dată realizam că se simțea chiar bine.

- Ești bine? Sigur nu visez? Mă așteptam să arunci cu scaunele după mine dimineață, vorbise amuzat executând mișcări circulare în palma mea.

- Nu-mi place mama ta, i-am replicat, aruncându-i o privire nu tocmai frumoasă. Doamna Elis nu era deloc apropiată de mine și mereu mă privea de parcă i-aș fi distrus familia.

- Nici mie nu-mi place mama ta, făcuse el referire la încercarea mamei mele de a mă scoate din casa familiei Ambrose.

- Suntem pe aceeași lungime de undă, am adăugat amuzată, privind înainte. Atâta timp cât mamele noastre nu se băgau între noi, situația era sub control. Nu eram tocmai împăcată cu ideea că mama nu vrea să mă mai vadă, însă de câteva seri încoace îmi încolțise ideea că ar fi bine să îi fac o vizită.

Restul drumului l-am petrecut amândoi în liniște, ascultând câteva melodii relaxante de dragoste. Hilar, nu? Toată viața mea luase un curs pe care nu l-aș fi crezut adevărat nici măcar în visele mele. Nu puteam spune că eram nefericită, căci mă învățasem să mă amuz pe seama brunetului din stânga mea și asta îmi mai anima viața.

Câteva minute mai târziu am ajuns în fața casei lui James, am rămas surprinsă să văd cât de frumoasă și cât de mare îi era casa. Nu mă miram de ce era prietenul lui, amândoi aveau bani și mai mult că sigur se cunoșteau prin intermediul familiilor lor.

Am pășit atentă pe aleia pietruită, însă cum vântul îmi aducea tot părul pe față aproape că m-am trezit îmbrățișând pământul. Noroc cu brunetul care mă prinse de mână, altfel m-aș fi ales cu vânătăi și zgârieturi grozave.

Mi-a cuprins talia cu brațele lui și m-a ajutat să merg deoarece călcasem rău din cauza sandalelor cu toc. Mă miram cum de nu comentase nimic în legătură cu ținuta mea, avea obiceiul să facă tot felul de comentarii legate de felul în care mă îmbrac sau merg.

Fără să mai bată la ușă, Cameron a intrat în interiorul casei unde am fost întâmpinați de o căldură plăcută și de multă lumină. James stătea undeva pe canapelele din livingul deschis, privind un film la televizor. Cum auzise zgomot din direcția noastră, se ridicase și veni înspre noi.

- Ce faci, omule? Cameron îl întrebase binedispus pe James, bătându-l pe umeri bărbătește.

- Muream de plictiseală, exclamase James, fixându-mă cu privirea pe mine. De ce nu mi-ai spus că o aduci și pe Raluca? îl întrebase pe Cameron uimit în timp ce mă cuprinse într-o îmbrățișare care mă lăsa fără oxigen la propriu. Ce mai faci?