M-am trezit cu un bubuit în ușă. Sculată brusc din somn, mi-am dat la o parte șuvițele de păr de pe față și am încercat să-mi obișnuiesc ochii cu lumina puternică care venea de afară.
- Cine e?
- Am întârziat! se auzi vocea frenetică a lui Emily.
M-am uitat la ceasul deșteptător. Tura noastră la cafenea începea în cinsprezece minute.
- Firar să fie, am bombănit, iar valul de adrenalină mă izbi din plin.
Abia adormisem, undeva pe la patru dimineața și uitasem complet că e zi de muncă. M-am îmbrăcat rapid, sperând să arăt cât mai prezentabil și apoi am coborât în grabă scările, încercând să nu-mi rup gâtul. Gândurile nu mi-au dat pace toată noaptea și eram oricum curioasă dacă se va întâmpla ceva, pentru că a fost prea liniște în ultimele zile.
Emily îmi înmână un baton de cereale, în timp ce ne grăbeam spre mașina ei. Înafară de cearcănele proeminente, arăta fermecător, cum era și normal, pentru că-și respecta programul cu strictețe.
- O noapte grea? am întrebat-o.
- Poftim? făcu ea, confuză. A, da! Trebuie să încetez să mai stau trează până târziu, dar ști cum e când te uiți la un serial, zise ea, fluturând o mână și zâmbind.
I-am zâmbit la rândul meu și am pornit spre muncă, rupte de oboseală. Norocul nostru a fost faptul că nu am avut foarte mulți clienți, iar ziua s-a dovedit a fi foarte liniștită. Din fericire, ajunsesem exact la timp și ne-am apucat imediat de treabă.
- Ești în regulă? am întreba-o pe Emily, văzând că se uita de ceva timp în gol.
- Scuză-mă, de la oboseală cred, zise ea, revenind rapid la veselia obișnuită.
Orele au trecut repede, iar tura noastră se încheie, undeva în jurul orei doi. La ora trei eram așteptată la Agenție și încercasem să nu mă gândesc foarte mult la asta în timp ce îmi adunam lucrurile. Speram că oferta Renatei mai era valabilă dar știam că nu mă va scuti de probe sau orice alt lucru, doar pentru că eram orfană și fiica celor mai importanți agenți ai ei.
- Mergem? îmi întrerupse Emily firul gândurilor.
- Eu trebuie să ajung altundeva, sper că nu te superi, m-am scuzat.
- Stai liniștită? E vorba despre Derek? întrebă ea, curioasă.
- Ă, nu. Am acceptat oferta Agenției. Vreau să văd despre ce e vorba.
- Bine, să ai grijă de tine atunci! ciripi ea, ieșind grăbită din cameră, cu un zâmbet puțin cam șters pe față.
Mă întrebam dacă i-am spus ceva ce ar fi putut să o supere, dar nu credeam că e vorba de asta. Emily sigur era obosită și nu avea rost să se împovăreze cu problemele mele.
M-am rătăcit de câteva ori până să ajung din nou la sediul Agenției, dar m-am încadrat în timp. Michael mă aștepta și am început procedurile de înscriere imediat ce am ajuns. Oamenii ăștia nu pierdeau deloc timpul. Prima etapă consta, evident, în completarea și semnarea nenumăratelor documente. Era ca și cum îmi scriam viața pe hârtie, de la început până în prezent.
- Renata știe? l-am întrebat pe Michael, curioasă.
- A fost mulțumită să afle că ai acceptat oferta. Dar are așteptări foarte mari de la tine.
- Sunt sigură. Cum a fost întâlnirea de aseară? am întrebat în glumă.
- Serena, dacă încerci să tragi de timp, cu mine nu-ți merge aici, spuse el, zâmbind șmecherește. Acum, continuă el pe un ton mai serios, te voi ajuta să te antrenezi pentru probe, pe care le vei da peste două săptămâni. Știu că e puțin timp, dar te asigur că voi face tot ce pot ca să fi cât mai pregătită, mă liniști el, văzându-mi expresia șocată.
- Atunci să nu mai pierdem timpul! am spus, hotărâtă.
Sediul era dotat cu tot ce aveam nevoie, inclusiv sală de sport și o sală de forță, cu greutăți și toate cele. Antrenamentul mi-a pus rapid sângele în mișcare, iar Michael clar nu a glumit spunând că va trebui să muncim foarte mult. Nu m-a menajat deloc, dar nici eu nu am renunțat. Mă simțeam bine știind că am un scop. În plus, nu aveam timp să mă gândesc la altceva înafară de antrenament, așa că eram mult mai liniștită.
Se făcuse seară atunci când am ajuns acasă și încă simțeam adrenalina din timpul antrenamentului. Abia așteptam să fac un duș fierbinte și să dorm. Amalia ajunsese acasă cu puțin timp înaintea mea, dar gândul că nu mi-a dat detalii despre locul în care a fost mă neliniștea puțin. Până la urmă, era în grija mea acum. Fix când eram pregătită să o iau din nou la întrebări, cineva sună la ușă.
- Cine mai e iar? am bombănit, în timp ce mergeam să deschid.
Emily nu s-ar mai fi obosit să bată, iar Derek nu mă anunțase când aveam să ne întâlnim din nou, dar nu avea cum să fie el la ora aceea târzie. M-am uitat întâi pe vizor, dar nu vedeam absolut nimic așa că mă cuprinse panica. I-am făcut Amaliei semn să se ascundă și să facă liniște și am apucat cel mai apropiat obiect, înainte să deschid.
Persoana care stătea în prag îmi oferi un zâmbet larg, iar eu am rămas cu gura căscată și mută de uimire.
CITEȘTI
The criminal
Mystery / Thriller*Povestea continuă cu partea a 2-a* Ce se întâmplă atunci când părinții tăi mor și nimeni nu știe cum și de ce, iar tu ești trimisă la orfelinat? Dar când te îndrăgostești de persoana nepotrivită și totul începe să fie un haos? Răzbunare, e tot ceea...
