Un singur glont ma nimeri , in abdomen, aproape de sold, restul zburara pe langa mine. Am tipat din cauza durerii ,care se intensifica cu fiecare miscare facuta . Jason ratase. De ce ? Pentru ca usa se deschise iar pe ea , intra salvarea noastra, care nu credeam ca avea sa mai vina. Am privit in sus si am vazut cum gorilele lui Jason erau doborate , de agenti. Sigur venisera de la Agentie si aflasera de disparitia lui Michael.
Erau destul de multi si sincer nu m-as mai fi asteptat sa vina, caci sansele erau minime. Dupa ce terminara cu oamenii lui Jason venira la noi. L-au dezlegat pe Derek, care ajunse destul de rapid la mine, tinand cont de stare in care era. L-am privit , dar vedeam prin ceata , totul era neclar.
- Derek... Am incercat sa spun mai clar, in timp ce el imi dezlega franghiile.
- Sh... nu vorbi , o sa fii bine. Spuse el.
- Am scapat. Am spus zambind slab.
- Asa e , am scapat. Spuse el luandu-ma incet in brate.
Pleoapele imi erau destul de grele , iar durerea din abdomen crestea din ce in ce mai tare. Dar inca eram in viata si eram in bratele lui , mai mult de atat nu aveam nevoie . Mi-am ingropat fata in pieptul lui si am ramas acolo , aproape adormita.
- Serena... rezista, ajungem imediat. I-am auzit vocea lui Derek , in surdina.
Eram prea epuizata ca sa mai spun ceva , iar durerea din abdomen crestea intens. Simteam ca totul se invarte cu mine si mi-am tinut ochii inchisi.
- Iubito... Serena...
Apoi nu am mai auzit si nu am mai vazut nimic. Totul se facu negru si ma bucuram ca nu mai simteam durerea aceea insuportabila . Oare aveam sa traiesc? Am scapat? Suntem bine acum? Ce se va intampla in continuare? Nu stiu.... Toate aceste intrebari imi bantuiau mintea, dar nu aveam nici un raspuns pentru ele.
Cum de au stiut cei de la Agentie unde suntem? De ce ne-au mai salvat? Normal...intrebari fara raspuns.
*
Am deschis ochii si am clipit des din cauza luminii puternice . Incet , incet mi-am revenit si am putut vedea totul mult mai clar. Am vazut ca am o masca de oxigen pe fata, dar nu cred ca mai aveam nevoie de ea. Durerea din abdomen inca mai exista, dar nu mai era chiar atat de tare. Inseamna ca mi-au scos glontul. Sau gloantele....
Am ridicat mana sa-mi scot masca , care simteam ca ma sufoca, dar o alta mana mi-o prinse imediat si am recunoscut rapid acea atingere . Era el. Mi-am indreptat privirea spre el si am dat de doi ochi albastri, care ma priveau cu dragoste.
- Nu ai voie sa o dai jos. Spuse el .
M-am incruntat indignata . Simteam ca ma sufoc cu masca aia.
CITEȘTI
The criminal
Mystery / Thriller*Povestea continuă cu partea a 2-a* Ce se întâmplă atunci când părinții tăi mor și nimeni nu știe cum și de ce, iar tu ești trimisă la orfelinat? Dar când te îndrăgostești de persoana nepotrivită și totul începe să fie un haos? Răzbunare, e tot ceea...
