37. Tu si eu

10.3K 563 30
                                    

                                Recuperarea nu dura atat de mult. Nu cea fizica, in schimb , cea psihologica inca imi mai dadea batai de cap. Aveam cosmaruri in fiecare noapte cu ceea ce ne-a facut Jason si nu ma puteam trezi nici cum ,de parca eram tinuta cu forta in acel vis. Dar noroc ca era Derek langa mine si ma trezea de fiecare data. Nu mai vroiam sa-mi mai amintesc nimic din acele momente groaznice. Vreau doar sa las trecutul in spate si sa traiesc din plin prezentul. 

                                 Cei de la Agentie m-au primit inapoi , iar pe Michael la fel. Dar surpriza mai mare ,a fost ca l-au luat si pe Derek. Astfel , toti am inceput sa ne antrenam din nou la Agentie si totul redevenind la normal . Totusi imi parea enorm de rau de casa parintilor mei. Imi parea rau pentru ca aveam amintiri acolo , imi parea rau pentru ca acolo ma simteam mai aproape de ei si simteam ca sunt langa mine. Dar acum nu mai e nimic de facut. 

                                  Eram in pat , gandindu-ma la toate astea . Era dimineata, iar Derek nu era in pat , probabil pregatind micul dejun sau facand altceva. M-am ridicat din pat si am mers sa fac un dus rapid. Mi-am luat pe mine o pereche de colanti negri si un pulover alb. Mi-am lasat parul desprins si am coborat jos , in cautarea lui Derek. Dar nu era nicaieri. Atunci mi-a picat fisa , era in camera secreta. Am deschis usa secreta si am intrat acolo . Odata ajunsa jos , l-am surprins pe Derek lovind cu putere sacul de box. 

                                           - Derek . Am spus atragandu-i atentia. 

                                           - Te-ai trezit? Ma intreba el , continuand sa loveasca sacul de box. 

                                           - Da... Ce ai patit? 

                                      - Nimic, doar ca am mai avut energie de dimineata si am vazut ca inca dormi , asa ca te-am lasat in pace.

                                           - Ai mancat? L-am intrebat.

                                           - Inca nu.

                                           - Atunci merg sa pregatesc ceva. Am spus .   

                             Am urcat din nou si m-am indreptat spre bucatarie. Casa fusese devastata si ne-a cam luat putin sa o mai aranjam , desii mai erau cateva gloante prin pereti , dar le-am lasat acolo. Am intrat in bucatarie si m-am  apucat sa fac ceva de mancare, pentru ca si stomacul meu cam protesta . Inca nu mi-a venit sa cred ca totul s-a terminat si ca acum putem sta linistiti , fara sa ne fie frica de nimic. 

                                 Pasii lui Derek s-au auzit venind spre bucatarie , dar am continuat sa prepar mancarea. Ma luat in brate si incepu sa ma invarta. M-am prins mai bine de umerii lui si am inceput sa radem amandoi. Dupa ce ma lasa jos ma saruta dupa care continua sa ma tina in brate. 

                                            - Derek , esti sigur ca s-a terminat totul? L-am intrebat . 

                                            - Da. De ce? S-a intamplat ceva? Ma intreba el privindu-ma.  

                                             - Nu... doar ca ma gandeam si...

                                     - S-a terminat totul. Nu o sa mai fie nimic care sa ne ameninte ,acum suntem numai noi. Spuse el .  

The criminalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum