18.Complicatii

12K 730 63
                                    

               Mi-am privit inca odata reflexia din oglinda. Aratam destul de bine. In seara asta ieseam cu Derek , ca in fiecare saptamana , la restaurant. Mi-am dat o suvita de par dupa ureche si am coborat in hol. 

                           - Gata? Spuse Amalia.

                           - Da. 

                            - Sa va distrati .  

                            - Mersi. 

                   Am imbratisat-o si mi-am luat geanta apoi am iesit. Masina lui Derek ma astepta in fata casei. Am zambit si am intrat in masina. 

                             - Buna. Mi-a spus el sarutandu-ma. 

                             - Buna. Am spus zambind. 

                             - Esti gata?

                             - Da.

                  A pornit masina si ne-am indreptat la restaurant.. Am parcat in fata acestuia si am iesit. Am intrat inauntru tinandu-ne de mana si ne-am instalat la o masa mai indepartata. 

                              - Deci , cum a fost saptamana asta? Ma intreba el . 

                              - Mmm bine , la tine ?

                              - Obositoare. Ti-ai gasit de lucru? 

                              - Inca caut... 

                 Cum de puteam mintii asa usor? Uras sa fac asta , dar sunt nevoita, directoarea a spus ca trebuie sa tin asta cat mai secret. Dar fata de el? 

                              - Am inteles . 

                 Chelnerul veni si ne lua comanda. Se uita totusi cam insistent la mine si Derek observa asta.  Se incrunta  si marai iar chelnerul se retrase numai decat .  

                              - Tu vrei sa-ti razbuni parintii? Ma intreba. 

                              - Eu... 

                    Da. 

                              - Asta vrei , nu?

                              - N.. nu stiu... adica da dar...

                              - Nu esti pregatita? 

                              - Da.

                              - Te inteleg , dar vei trece peste faza asta... Spuse ganditor.

                              - Poftim? De unde stii? Tu... si tie ti-au murit parintii?

                             - Da . Eram mai mic ca tine. Aveam 11 ani. Veneam acasa de la joaca , era tarziu. Credeam ca ma vor certa caci statusem prea mult peste ora limita. Eram mai rebel de fel. Cand am ajuns , casa era inconjurata de pompieri si politie , totul era in flacari. Eram speriat , nu stiam daca parintii mei sunt afara , sau inauntru. Apoi cineva mi-a spus. Erau morti. Am stat intr-un orfelinat, nu mai aveam rude...

The criminalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum