The criminal

12. Împărțită

                   Știți momentul acela în care vă treziți și ați vrea să vă schimbați viața radical pentru că la momentul prezent, nu vreți să o mai trăiți pe asta? Așa mă simțeam eu în acea dimineață. Voiam să se schimbe totul și nu știam cum voi face față unei noi zile.

                 Fără să mai iau micul dejun și îmbrăcându-mă mecanic cu primele haine care păreau prezentabile, m-am postat în fața casei pentru a o aștepta pe Emily. Contrar stării mele emoționale, vremea era superbă. Soarele strălucea puternic și cerul era senin. Emily parcă rapid mașina în fața casei și m-am urcat grăbită, sperând să-i evit cumva întrebările pe care era dornică să le pună. Sigur văzuse cearta de aseară.

                  - Spune tot! îmi ordonă.

              Am oftat și am început să-i povestesc. Spre mirarea mea, șocul ei nu a fost faptul că Derek a făcut o mică criză de gelozie, ci faptul că Shane Hansen s-a întors în oraș.

                  - Și Derek a plecat așa, pur și simplu?

                  - Da.

                  - Și apoi te-ai apucat de plâns, nu?

                  - Trecând peste partea asta, de ce te miră atât de mult venirea lui Shane?

            Se gândi puțin înainte să răspundă, alegând cumva ce să-mi dezvăluie.

                  - Credeam că îi e frică să dea ochii cu realitatea de aici, zise ea, într-un final.

              Fără să mai adauge ceva, porni mașina și se grăbi pentru a ajunge la timp la cafenea. Sentimentul de neliniște era tot mai accentuat, pe parcurs ce ne apropiam de cafenea, fiindcă speram ca Derek să nu fie acolo. De obicei îl vedeam des trecând prin fața cafenelei și mă bucuram, dar acum nu știam cum ar trebui să reacționez când ne vom revedea.

                   - Haide! Spuse Emily deschizându-mi ușa și trăgând de mine să cobor din mașină.

                   - Dacă va fi acolo?

                   - Ori vi, ori...

                    - Gata, vin!

         Din fericire, aveam o grămadă de clienți astăzi și nu-mi stătea gândul prea mult la Derek, așa că emoțiile mele s-au estompat încet.

         Totuși, liniștea nu durează niciodată prea mult, mai ales atunci când ai nevoie de ea. Derek își făcu apariția în jurul ore în care tura mea se termina. Emily îl servi cu o cafea iar eu mi-am văzut de treabă, evitându-l intenționat. Credeam că scăpasem atunci când l-am vorbind prin mesaje cu cineva, dar apăru lângă mine atunci când eram pregătită să plec spre vestiar.

                - Bună! Mă salută, chipurile, vesel.

                - Salut!

                - Serena, începu el. Vreau să-mi cer scuze pentru reacția mea de seara trecută.

                - Îți ceri cam mult scuze în ultimul timp. Nu crezi că ar trebui să încetăm cu situațiile astea?

                 - Ai dreptate, greșesc cam mult. Pot să mă revanșez cumva?

                 - A fost și vina mea ieri, dar îmi doream să mă asculți măcar.

                 - Vrei să ieșim în seara asta? Zise el, împletindu-și degetele cu ale mele.