Am izbucnit într-un râs isteric, nevenindu-mi să cred ceea ce tocmai spusese Michael. Derek nu era criminalul! Situația asta părea nesfârșită. Râsul meu nebun s-a transformat repede în plâns. Nu-mi vine să cred că trebuie să trec din nou prin aceleași lucruri. Dacă nu e Derek, atunci cine? Eram atât de aproape de final, de adevăr, dar acum totul e distrus. De unde să încep? Ce să fac mai departe?
- Avem nevoie de un plan, repetă Michael, pentru a mia oară, de când ajunsesem la Agenție.
Mai erau doar câteva ore până la răsărit și toți eram cuprinși de oboseală. Derek era de negăsit. Aș fi dat orice pentru un somn bun și o dimineață lipsită de griji. Deocamdată acest lucru nu era posibil. Jocul continua.
- Trebuie să merg acasă, am zis, pe neașteptate.
- Sper că glumești, râse Shane, sec.
M-am strâmbat la el și i-am ignorat remarca. Chiar voiam să scot orice lucru de-al meu din casa în care locuiam cu Derek, ca să nu mai am vreun motiv să mă întorc acolo. Apoi, mai rămânea casa părinților mei. Casa în care am crescut și de asemenea, locul în care nu voiam să mă mai întorc.
- Merg să-mi iau lucrurile, am continuat, mai hotărâtă.
Michael își înghițise limba. Shane mă privea de parcă îmi mai crescuse un cap.
- N-ai să vezi așa ceva! zise Shane.
- Nu mai fi atât de obsedat de control! Nu sunt un copil!
- E un criminal în libertate, Serena! Și ghici ce? Te caută pe tine!
- Și crezi că nu mă va găsi oricum? Nu pot sta închisă aici toată viața. Nu mă poți proteja tot timpul!
- Nici măcar nu-mi dai voie să te protejez!
Am încercat să mă gândesc la ce vorbisem cu Michael despre Shane, cu câteva ore în urmă. Nu i-am mai dat replica și am ieșit din încăpere. Nu trebuia să mă cert cu el. Voiam să-mi iau lucrurile și să închid capitolul cu Derek, o dată pentru totdeauna. Am anunțat-o pe Karen că plec și deși mă privi cam suspicios, nu mă opri.
Încă nu se luminase afară. Străzile erau pustii și a trebuit să-i rog pe unul dintre agenți să mă ducă până la casă. Matt, colegul meu, avea să mă aștepte în fața casei până terminam de strâns lucurile și apoi să mă conducă înapoi la Agenție.
Casa era cufundată în beznă și părea destul de pustie. Eram sigură că Derek trecuse pe aici înainte să dispară, dar deja plecase oricum de mult timp. Trebuia să fiu oricum atentă, în caz că mă aștepta vreo surpriză din partea lui. Am descuiat ușa principală și am intrat în holul întunecat. Nu am aprins lumina, în schimb, am urcat în fugă scările până la dormitor, cu gândul să strâng totul cât mai repede. Casa asta îmi dădea fiori mai mult decât cea părintească. Am scos geamantanul meu de sub pat și l-am umplut cu tot ce aveam nevoie, fără să pierd timpul. Îmi doream să plec cât mai repede de aici.
Ușa s-a trântit cu putere și am înghețat. Apoi, am auzit pași care se apropiau de mine și mi s-a oprit inima de frică. Ce toantă eram! Sigur venise Shane și se răzbuna acum pe tot ce prindea.
- M-ai speriat de moarte! am zis, întorcându-mă și spre el, enervată de o așa ieșire.
Dar persoana care stătea în fața mea nu era Shane.
CITEȘTI
The criminal
Mystery / Thriller*Povestea continuă cu partea a 2-a* Ce se întâmplă atunci când părinții tăi mor și nimeni nu știe cum și de ce, iar tu ești trimisă la orfelinat? Dar când te îndrăgostești de persoana nepotrivită și totul începe să fie un haos? Răzbunare, e tot ceea...
