Asasinul de cristal

Capitolul 4

      Bărbatul călărea în viteză spre conacul unde îl așteptau ceilalți, știa că totul ținea de timp. 

 Intră în viteză și trânti ușile din lemn de cedru de perete. Toți săriră cu gura pe el:

     -Richard, ce s-a întâmplat? Unde e stăpâna?

  Acesta încercă să îi facă să tacă dar nu putu, deci ridică tonul pentru a se face mai bine înțeles. 

     -Am fost atacați, Sandra a fost răpită  în timp ce mă luptam cu tâlharii. I-am urmărit, s-au îndreptat spre vest,  iar acum sunt la  vechiul conac de vânătoare. Grăbiți-vă!

 Bărbatul se îndreptă spre dormitorul fostei stăpâne și cu o încredere totală în Mariam, dădu patul la o parte, era încrezător că aceasta nu mutase micul lor secret, dar se pare că încă era acolo-sub acesta se afla o ușă. O deschise și scoase săbiile pe care stăpâna le pusese pentru cazuri de urgență. Dădu câte una fiecărui bărbat de pe proprietate apoi se îndreptară spre conacul unde fusese văzută ultima dată Sandra. 

                                                             ~*~

  Încă îmbrăcată ca un bărbat, Fortune urmări grupul de bărbați care atacaseră femeia. 

Dăduse peste o trăsură fără o roată, și după norul de praf care încă mai plutea, aceasta își dădu seama că roata trăsurii fusese special slăbită. Apoi tot ce făcu fu să îi urmărească pe bandiți până la locul unde s-au oprit. 

 Erau șapte bărbați, fiecare călare pe câte un cal, iar în mijloc se afla fata, pe cal cu un alt bandit. Erau câte trei pe fiecare parte, creând un  zid invincibil pentru cine s-ar fi gândit să îi atace direct. 

  Aceasta zâmbi, va fi ușor. Scoase cele șase pumnale pe care le avea și începu să le arunce pe rând, cu cinci omorî cinci bandiți iar pe celălalt îl aruncă într-un cal, cel rămas, speriat de cel care necheza ca înnebunit, o luă la fugă. 

Aceasta dădu pinteni calului și îl urmări, banditul încerca să oprească cu o mână calul și cu cealaltă să țină fata, pentru a nu cădea de pe cal, dar își dădu seama că nu poate și preferă să țină fata decât să oprească calul care urma să se oprească singur când va obosi. 

După o cursă nebună, plin de spume și cu ochii bulbucați, calul muri.  Cei doi fiind prinși din urmă de Fortune. 

   Aceasta îl doborî la pământ pe bărbat și îl legă cu funia cu care fusese legată fata. 

Dar când se întoarse spre aceasta, dădu peste o privire înfricoșată.

    -Nu te speria, dacă te-am salvat doar nu o să te fac acum prizoniera mea. 

 Femeia se uită cu ochi critic la hainele cu care era îmbrăcată salvatoarea sa. Care arăta ca   un adevărat bărbat. 

     -Îți mulțumesc că m-ai salvat. Vei primi desigur o mică răsplată pentru acest serviciu.

    -Nu mulțumesc, sunt și-așa în întârziere. Te voi duce acasă iar după îmi voi continua drumul.

      În frunte cu Richard, bărbații de la conac se îndreptau încet dar sigur spre vechiul conac de vânătoare. Dar când tot ce văzură fură cinci bărbați morți și un cal care încă tresărea spasmodic, se întrebară cine putuse să facă o astfel de treabă. 

Pierdură mult timp încercând să-și dea seama spre ce direcție o luase hoțul care o avea pe Sandra, dar când își dădură în sfârșit seama și se urcaseră pe cai, văzură un alt cal care se îndrepta într-un nor de praf spre ei. Aceștia rămaseră pe loc, întrebându-se dacă călărețul va trece mai departe sau se va opri, hotărâți că dacă  vor vedea că nu încetinește ritmul nebun al calului îl  vor opri pentru a îl întreba dacă a văzut-o pe Sandra.