Fortune cobori pe scara servitorilor si se pierdu printre musafiri. Ajunse la fix in dreptul Adelei care mai avea putin si era fortata sa danseze cu un barbat trecut de varsta a doua, in a carui chelie se putea uita ca intr-o oglinda. Barbatul o prinsese la perete iar aceasta nu stia cum sa mai scape, pana o vazu pe Fortune in spatele barbatului, atunci ofta usurata.
Constienta de ce trebuie sa faca, Fortune isi drege vocea si apeleaza la sunetele grave, ca cele pe care le-ar fi scos un barbat. Era buna la imitatul vocilor si acest lucru ii era de folos in misiunile sale.
-Ma scuzati? Domnisoara are treaba. Stiti dumneavoastra.. ii facu cu ochiul.
Barbatul se intoarse spre el de parca l-ar fi avut pe necuratul in spatele lui.
-Poftim? intreba din instinct. Apoi continua: Aa da, desigur, nu e nici o problema.
O privi cu atentie pe Fortune:
-Partenera dumneavoastra e o adevarata frumusete, pacat ca nu e disponibila..
Fortune se abtinea sa nu il lase pe chel fara dinti in gura, doar dadu din cap in semn de confirmare si astepta ca acesta sa dispara din raza ei vizuala, apoi ii spuse Adelei:
-Gata, am rezolvat ce aveam. Gaseste-l pe idiotul ala si hai sa plecam.
Adele o mai privi cateva secunde, incercand sa scape de frisoanele pe care reusise sa le scoata la iveala mosul de mai devreme. La un moment dat se speriase atat de tare incat se pregatea sa recurga la un lesin care sa o scoata din problema.
Fortune o mai privi cateva secunde si o intreba din nou, atragandu-i atentia si reusid sa o scoata din transa in care intrase.
-Adel, ai auzit?
Fata isi muta privirea din punctul invizibil la care se uita de cateva minute, socata, si o fixa pe Fortune.
-Poftim? Aa da, grajdarul? Desigur. Imediat, asteapta aici! apoi se pierdu prin multime, incercand sa pastreze gratia si eleganta de pana atunci.
Fortune ofta si se sprijini de perete. Inchise ochii pentru cateva secunde incercand sa puna cap la cap ce auzise in dormitorul lui Leonard.
Stia cine ii omorase bunicul, era chiar ea.
Intrebarea pe care o adresase fata barbatului, in legatura cu misiunea finalizata, putea sa se gandeasca doar la motivul pentru care venise acesta de fapt pe taramurile Fortunei. Fiind un asasin, probabil primise vreo misiune, dar pe cine putea sa omoare important?
Sotul contesei? Se intreba ce auzise in legatura cu acesta, era adevarat ca mai facea bani murdari, avea un bordel undeva prin oras, dar nu credea ca ar fi putut fi omorat doar pentru ca avea un bordel. Poate doar sa mai aiba si alte activitati mirositoare; atunci ar fi avut un oarecare motiv. Dar ce activitati? Trebuia sa se intereseze mai mult pe aceasta tema..
Se intreba ce barbat ar mai fi putut avea activitati dubioase. Aflase de curand ca sotul Florianei avea o amanta pe care o intretinea intr-o camera de hotel de la Huntilon, sa fi aflat oare sotia ca acesta o insela si vroia sa se razbune? Totusi...sa il cheme tocmai pe Leonard, ar fi fost o gluma amuzanta.
Cine mai era?
Simtea ca ceva ii scapa printre degete, ceva important, si cand simti ca reusise sa prinda un gand. Un miros de nucsoara si piper o invalui. Deschise ochii imediat, cautand sursa mirosului.
CITEȘTI
Asasinul de cristal
RomanceDar când după câteva săptămâni, aceiași corabie reveni, furios și distrus, regele încercă să afle în cel mai mare secret unde se află acum steaua sa norocoasă, dar aceasta se putea afla în orice țară. Corabia avusese mai multe opriri.
