Asasinul de cristal

Capitolul 5

Sandra stătea cuminte pe scaun, din când în când lovind cu piciorul rochia. Dantela din interior o mânca, cu toate că avea dresul. Richard observă că acesta lovea rochia și ajunsese să o țină departe de picioare cu vârfurile pantofilor și reuși să își dea seamă și de ce făcea fata acest lucru dar nu comentă nimic. Nu avea să îi ofere o portiță de scăpare tocmai acum. 

    Fata își umezi buzele în ceșcuța de ceai și începu să vorbească, pe nerăsuflate:

     -După ce ai dispărut, am reușit să ies pe geam spărgându-l cu umbrela primită de la mama care apropo trebuie reparată și nu te-am văzut nicăieri, am încercat să mă ascund dar am fost ridicată de unul dintre bandiți și până să reușesc să îl lovesc..unde mi-ai zis tu că trebuie, calul a luat-o la galop și a trebuit să mă țin de ce apucam, ba chiar de câteva ori m-am și lovit în scară. 

Ca mai apoi pe chipul acesteia să apară o grimasă speriată. 

   -O nu, o să mă învinețesc. 

 Richard își trecu mâinile prin păr, disperat de prostiile fetei. 

    -Sandra! Ii atrase atentia acesta. 

 Acesta se uită la el curioasă. 

    -După ce te-a urcat pe cal și ați plecat..ce s-a întâmplat? 

Fata se uită la tavan. 

     -Hmm.. de acolo am plecat cu bandiții care se îndreptau spre vechiul conac și am fost salvată de tânărul acela care i-a omorât. 

   -Ooo nu, Richard! I-a omorât! 

Bărbatul nu îi răspunse. 

     -Ți-a spus cum îl cheamă? 

    -Richard! Off  Doamne, eu mi-am stricat umbrela, sigur o să mă învinețesc și aproape o săptămâna de acum încolo o să am dureri pentru că nu am călărit cu șaua specială și tu crezi că îi știu numele? 

   -Nici nu știu de ce te mai întreb. 

Sandra se ridică și plecă bolborosind, spre camera ei. 

Un bufnet îl anunță pe Richard că fata nu era mulțumită. 

Sandra se lipi de ușă și răsuflă ușurată. 

 Credea că o va ține toată noaptea pentru explicații, până la urmă îl cunoștea destul de bine pe Rich, dar scăpase mult mai repede făcând pe sclifosita. 

        Fortune coborî de pe cal cu ajutorul grăjdarului care văzând armăsarul apropiindu-se își dădu seama că stăpâna avusese mici ciondăneli. 

Acesta o luă mai mult pe sus cărând-o până în camera ei apoi vru să plece în căutarea lui   Adele dar aceasta intră exact în acel moment speriată.  

        -Am văzut calul! Și sânge pe spatele lui. 

       -Are o săgeată în coaste. Nu a intrat prea mult...dacă în câteva zile pleacă în căutarea arcașului să nu te mire. 

Apoi plecă. 

     Adele zâmbi, își știa prietena de destul timp ca să știe că vorbele grăjdarului erau adevărate, Fortune sigur va pleca în căutarea arcașului peste câteva zile. 

  Dar mai întâi trebuia să îi scoată săgeata. 

     Richard oftă disperat, Sandra comandase deja mai mult de 10 rochii și încă mai alegea materiale pentru alte câteva.