Asasinul de cristal

Capitolul 9

   -Domnii mei, probabil ați auzit deja că prin regat s-a răspândit umbra neagră a războiului. Supușii sunt speriați și îngroziți că vor trebui să treacă din nou prin iarna sângeroasă de acum patruzeci de ani. regele își lipi palmele una de alta, ridicându-le pe masa din  lemn de  stejar. 

       Cei unsprezece lorzi priveau mâinile suveranului, de parcă acestea ar fi fost podul dintre lumea morților și a celor vii. Mulți dintre ei se gândeau la averile ce urmau să le câștige de pe urma războiului, însetați de putere; nu se gândea nimeni la repercursiunile războiului. Foamete, secetă, producție scăzută din cauza trupurilor ce vor putrezii pe câmpuri, mâncate de ciori dar și blestemele și plânsetele femeilor ce urmau să își piardă copii, soții și frații pe niște pământuri ale nimănui. 

     Dintre toate persoanele cu sufletul negru, un singur lord se gândea la ce urma să le aducă războiul. Avusese o ascensiune frumoasă, moștenise din partea unui unchi  din țări străine o avere frumoasă și titlul de  conte de Kinsella. La treizeci și doi de ani acesta era încă necăsătorit; în urma unei promisiuni făcute pe front, nu avea de gând să se căsătorească ca mai apoi să fie bocit de o soție ce urma să rămână văduvă și cu copii în grijă. 

   Drept urmare, bărbatul se gândea în acel moment ce argumente să aducă împotriva hotărârii de a începe rezboiul..dar regele, vizitat în vis de zâna cea bună cel mai probabil, îi uimi peste măsură.

      -Din acest motiv, nu am de gând să încep un război. Nu cât timp putem să trăim în liniște și pace, fără să fim deranjați. petrecuse câteva minute analizându-și lorzii. Dintre cei unsprezece, doar  unul avea în ochi un sentiment ce îl făcu să îl privească cu atenție. Bărbatul părea a fi prins între ciocan și nicovală. Apoi continuă pe un ton liniștit și zâmbitor. Dar asta nu înseamnă că nu îi voi deposeda de câteva kilograme pe cei care au de gând să îmi strice pacea. Și cred că un cap de fiecare, e destul de potrivit. Voi ce credeți, domnilor? 

Temperatura scăzu cu câteva grade, înverșunarea regelui cât și tonul pe care spusese acesta că pedeapsa capitală urma să fie aplicată îi uimiră pe bărbați. 

    Un lord bătu cu palma în masă. 

    Își ceru scuze și vorbi: 

         -Respectați domni, sunt de acord cu regele deși sunt sigur că după ce va auzi ce am de spus va reveni a doua oară asupra deciziei sale legate de decapitarea ca pedeapsă. Dar mai întâi, zâmbi spre bărbații din jurul mesei, am ceva să vă comunic. La ore foarte târzii asta noapte, în casa mea a intrat cineva prin efracție.Nu s-a furat nimic și nimeni nu a fost omorât, în schimb am găsit un răvaș prins cu un pumnal de masa din sufragerie. 

         -Îl ai la tine? Ai la tine răvașul? îl întrerupse regele.

         -Da.Și îl voi citi pentru urechile dumneavoastră. 

 Tuși pentru un efect dramatic. 

         - Fiica ta a fost omorâtă de o olandeză pe numele ei adevărat: Madelief Silke. Dar o poți găsi și sub numele de Fortune.  O crimă din dragoste, aș putea zice.   Cu drag, un prieten.