~Pentru ca stiu ca iti plac misterele. ~
Fortuna recită a doua oară în acea seară planul. Cei doi ascultători știau deja tot ce aveau de făcut dar nu puteau să oprească o femeie din pregătirile sale dacă nu vroiau să se trezească cu o criză de istericale mai rele decât o oră de băut apa cailor.
Regretând probabil că îi alesese pe cei doi drept complici la planul său Fortune urcă în trăsură urmată îndeaproape de cea ce avea să se dea drept ea.
Femeia, cu o capă bogată pe umeri și peruca adusă de departe ce semăna izbitor cu părul lui Fortune se așeză pe bancheta alăturată. Privind rochia identică cu a stăpânei sale deși pe ea arăta ca pe o scândură în timp ce lui Fortune îi venea ca și turnată.
Mai ales că pernuțele pe care fusese nevoită să le folosească pentru a reda bustul destul de generos al femeii erau destul de incomode. Și totuși, dacă ea avusese nevoie de înlocuitori pentru bust, cum reușea Fortune să își ascundă zestrea când făcea pe bărbatul?
Oricât s-ar fi gândit nu reușea să își explice dar nu ar fi întrebat nici în ruptul capului. Ar fi fost o întrebare prea personală chiar și pentru ea, care o văzuse pe Fortune în timp ce se spăla de atâtea ori...
Curând ajunseră în apropierea conacului. Fortune, alături de însoțitorul său ce făcuse pe vizitiul pentru a le putea permite fetelor să schimbe alte informații esențiale ce ar fi făcut diferența dacă urma ca înlocuitoarea să fie oprită de prietenele doamnei, deși planul explicat cu câteva zeci de minute în urmă spunea foarte clar că Fortune urma să fie cea care vorbea inițial cu prietenele sale pentru a elimina orice bănuială, mai apoi urmând să fie înlocuită.
Și astfel, la brațul tânărului domn ce se schimbase și el între timp în trăsură cât doamnele stătuseră la umbră cailor, una dintre ele mangaindu-și iubitoare calul preferat- plecară spre conac.
La brațul bărbatului, Fortune își făcu simțită prezența. Toți ochii erau îndreptați spre ei, toată lumea inbrebandu-se probabil de unde făcuse rost de un mascul ca cel de lângă ea. Păcat că trăise cu el toată viața ei altfel ar fi putut întradevăr să îl iubească...dar când îl cunoștea chiar mai bine decât ea, plictiseala nu era tocmai sentimentul perfect. Măcar acum reușea să îi arate Sandrei și contesei cine era acel bărbat de care menționase acum câteva zile -când fusese nevoită să le mintă pe față -, dacă își mai aduceau aminte;dar tot avea nevoie de el chiar dacă prietenele sale ar fi făcut legătură sau nu.
Urma să stea cu ele, în timp ce Adele se va strecura îmbrăcată ca ea pe ușa bucătăriei. Însoțitorul său va rămâne cu bărbații până se va face și el nevăzut la etaj. Acolo urmau să se schimbe iar el să coboare îmbrăcat ca un servitor.
Ușor; până planul a fost pus în aplicare. Adele reușise deja să se strecoare prin mulțime și deja era acostată de Leonard pe care îl călca pe picioare cu nerușinare, doar gândul că îi făcea asta intenționat o făcu să zâmbească, se uită la însoțitorul său care mai avea puțin și nu își mai putea masca râsul prin tușitul la care apelase , când reuși să se stăpânească; acesta îi zâmbi și se strecură pe scări spre etaj.
Acum incepea parada.
Se ascunse de restul privirilor in spatele unor doamne ce miroseau dureros de puternic a parfum si iesi pe usa servitorilor. Deocamdata era usor. O lua pe scara servitorilor pana la etaj unde reusi sa dea peste barbat care se odihnea pe un pat, razand de mama focului.
-Daca reusesc sa scap de aici ma casatoresc cu Adele doar ca sa salvez restul populatiei de tocurile ei.
Il privi sarcastica:
आप पढ़ रहे हैं
Asasinul de cristal
रोमांसDar când după câteva săptămâni, aceiași corabie reveni, furios și distrus, regele încercă să afle în cel mai mare secret unde se află acum steaua sa norocoasă, dar aceasta se putea afla în orice țară. Corabia avusese mai multe opriri.
