Asasinul de cristal

Capitolul 8

La multi ani! :D

Străzi pustiite, mirosul de fecale și hoituri se ridica la cer..ca o plângere adresată direct la poarta Raiului, nervozitatea și umbra neagră a războiului coboraseră peste imperiu. Pe la colțuri de stradă se strângeau bătrâni decolorați, povestitori ratați ce blestemau ziua în care regele fusese nenorocit. Copii ieșeau afară doar pentru a se strecura până la băcănie, furtișagurile și cursele cu bărcuțe de pe marginea drumului, în apa infestată fuseseră uitate de mult. 

    Și apoi, de parcă nici nu ar fi existat toată lumea se evapora la auzul goarnei. 

    Venea cavaleria. 

  

  Raoul plecase încă de dimineață cu o scrisoare pentru unul din lorzi. O scrisoare găsită pe pervaz, alături de un răvaș unde scria destinația. Fiind obișnuit să primească astfel de cereri mai ales în vreme de război tot ce putu să facă fu să plece val-vârtej spre casa lordului imediat ce bunele maniere i-ar fi permis, așteptând ca limbă ceasornicului să ajungă la ora douăsprezece, regulile de conduită rămânând intacte deși în curând când lumea va începe să trăiască cu frica zilei de mâine, nimeni nu se va mai gândi la niște reguli apărute de nicăieri și respectate de toți.

     Vrând să ajungă cât mai repede la casa lordului o luă pe drumul principal , mare greșeală deoarece se întâlni cu cavaleria.Călăreți înarmați din cap până în picioare, cămășile de zale părând a aparține armatei soarelui. Fu aproape imediat oprit și întrebat unde se grăbește atât de tare. 

    Negăsind altă scuză răspunse  că nevasta era în chinurile facerii  și că trebuia să fie de față când aceasta urma să nască altfel nu ar mai fi avut zile liniștite dacă ar fi lipsit într-un astfel de momen, apoi continuă pe un ton prietenesc că și cei de față vor trece prin astfel de probleme.. Un zâmbet complice înflori pe chipul comandantului: 

   -Dacă nu reusiți să vă stăpâniți soția..aflați că la magazinul cu prăjituri se vând și praline cu somnifer, pentru nopțile în care soția consideră că patul îi aparține și sunteți trimis în altă cameră. Eu cel puțin așa am reușit să îmi stăpânesc leoaica. 

   Cei din apropierea comandantului râseră alături de Raoul. 

   Când discuția se încheie și sfaturile bărbaților căsătoriți încetară Raoul struni calul încercând să pară convingător.Până la urmă un bărbat ce urmă să își țină pruncul în brațe ar fi călărit de parcă ar fi fost alergat de un grup de diavoli.

   Încercă să se facă pierdut pe străzi, treabă ușoară ținând cont că orașul nu avea un plan arhitectural bine organizat, drept dovadă fiind miile de străduțe.

    După ce fu sigur că ar fi fost greu de reperat, plecă spre casa lordului.

  Fu primit cu o privire suspicioasă, aproape imediat i se trânti ușa în nas cu un: 

    -Așteaptă aici, răsunător în spate. 

 După câteva minute valetul reveni cu o atitudine spășită dându-și seama că bărbatul cu haine șifonate, din fața lui avea titlul de conte de Bramvilles.

    Lordul fu mai ospitalier decât valetul său dar nu cu mult. 

    Când fu sigur că draperiile sunt trase și valetul e plecat la bucătărie luă cuvântul:

    -De data asta ce au zis?

    -Am primit doar un răvaș cu numele tău scris pe el. 

    -Dă-l incoa’. 

  Micul bilețel dispăru în buzunarul pantalonilor de stofă. 

    -Regele vrea să înceapă un război. Încă nu e pe deplin convins să se arunce cu capul înainte dar în curând va ceda și vom putea să ne ocupăm de îndatoririle noastre. 

    -Cât crezi că va mai dura? întrebă Raoul.

    -Câteva săptămâni, poate două luni. 

    -E perfect. Am timp să îmi închei vechile datorii.

 Raoul se uită la ceas. Era ora două. La două și jumătate urma să se servească masa, Anatole urma să se supere dacă nu ar fi ajuns la timp ca să mănânce mâncarea caldă.

 Lordul observă că bărbatul se uitase la ceas și îl întrebă dacă trebuia să ajungă undeva. 

    -Da, aveam o întâlnire. 

    -Termină paharul de vin și poți pleca. 

Apărat de noapte, sub lumina unei lumânări lordul citi biletul pentru rege: 

    „Fiica ta a fost omorâtă de o olandeză pe numele ei adevărat: Madelief Silke. Dar o poți găsi și sub numele de Fortune. 

    O crimă din dragoste, aș putea zice. 

                                                                                 Cu drag, 

                                                                                         Un prieten. „

    

 Știa ce trebuia să facă. 

 Consiliul urma să se întâlnească a doua zi. 

Regele avea să înnebunească iar Fortune să dispară. 

Un zâmbet îi apăru pe față..doi iepuri dintr-o lovitură.