Firma

Regrete

* Emily

Se visa in aceleasi locuri ca odinioara. Si de data aceasta, nu mai era singura. Altcineva era alaturi de ea si simtea ca porneau pe un drum comun, ori de cate ori ieseau din casa. 

"Copacii sunt cei mai frumosi primavara. Stii de ce? Fiindca infloresc asa repede si prind viata, nasc viata din moarte, cum as spune eu. De pe acele crengi apar muguri. Natura se innoieste mereu."

Poate si sufletul uman sa o faca?

Erau pe un drum obisnuit, dar in timp ce parcurgeau distanta spre casa, privirile le fura atraa de copacii de din spatele gardurilor de lemn. Si de podul care se inalta maiestuos deasupa capetelor lor.

"Sa facem o promisiune, chiar aici. tuna ea si ii intinse atunci un deget. Nu ne vom lasa niciodata una pe cealalta, nu?"

Dar inainte de a-i prinde degetul in acel mod korean, specific, in care fusese invatata, silueta ei se disipa brusc.

Si se trezi singura, in acel loc in care mereu fusese insotita si pretuita.

Privirile ii fugira spre ciresii infloriti. Mereu acele doua culori. Roz si alb. Viata si moarte. 

Realiza cu intarziere ca strangea puternic in mana o poza. Cea cu sora ei.

DAR nu o avusese in urma cu cateva clipe in mana ei. Privi atunci incordata in sus. Si inlemni. Deasupra capului ei, aplecat peste balustrada se afla chiar tipul macho de la firma. Ochii lui sfidatori parca ii strapungeau sufletul si vedeau dincolo de masca ei.

-Iarasi tu! a vrut sa tipe ea. Dar nimeni nu ii raspunse.

Suierul vantului se inteti atunci cand porni in fuga pe alee.

Voia sa plece, cat mai departe de el si de acel loc. Dar se izbi atunci de o alta silueta. In departare se observau mai multe cladiri.

DAR NUMAI UNA stralucea mai tare decat celelalte. Si domina cu inaltimea ei impunatoare.

Nici nu mai trebuia sa icneasca, ori sa se intrebe.

Fiindca stia, cui apartinea cladirea.

Cans isi ridica privirea observa ca era stransa de brat, cu forta. Iar ochii i se intalnira brusc cu ai sai. La fel ca si gheata nu trada vreo emotie,  macar una. Era lipsit de viata. O frumoasa statuie, plina de mister, dar lipsita de acea daruire a sculptorului.

-Credeai ca ma pacalesti. ii ranji amuzat. Si fu smucita cu forta de brat in jos. Pana ce ajunse la picioarele lui. 

-Ce doriti de la mine, nari? se auzi pe sine, cum intreaba.

Dar nu era ea, cea din prezent, ci fata prostuta din trecut.

Ii simte atingerea inghetata a degetelor. Si privirea glaciala. Respiratia sa era lipita de ceafa ei, parca luandu-i viata si suflul.

-Dar in tot acest timp eu te-am pacalit pe tine. Vei ajunge la fel ca ea, stii? Nu ti-a spus ca va va schimba amandurora viata? Uite ca asa va fi. ACUM SI VIATA TA E DATA PESTE CAP DE EXISTENTA MEA, MA VEI IUBI PANA LA...

IUBIRE? EA? PE EL?!

Fata tipa si vru sa fuga, dar fu izbita cu putere din lateral si culcata la pamant. Auzi atunci doar rasetul barbatului. Si vazu la picioarele ei cum se prelinge ceva rosu. 

Ingheta, intrebandu-se disperata daca nu fusese impuscata.

Dar era liniste, o tacere apasatoare...

Inainte ca totul sa se schimbe. Si sa fie izbita de zgomotul din jur. Cand isi ridica privirea din pamant nu mai era in locul lor.

Si in fata firmei.