Firma

Te vad mereu in vise, apoi sunt cuprins de dorinte interzise...

la media, Joo Won

Perspectiva batranul Park

Doua saptamani mai tarziu...

-Poate nu a fost o idee buna, in final. imi zic iritat. Si imi sterg din nou lentilele ochelarilor cu grija. Parca era mai cald decat fusese cu o luna in urma!

Stiam ca verile la noi aduc prapad, insa ca anul asta nu am mai vazut decat in tineretile mele!

-Pe vremea mea nu era asa multa libertate ca astazi si atat de multa sminteala. imi zic nervos. Si ma uit stramb pe geamul restaurantului. Vad cum traverseaza un bolid in viteza si o masina de politie cum urmareste acea masina.

-Se pare ca zilele astea tot mai multi nebuni obtin permis de conducere. imi zic nemultumit. Cine ar goni pe vremea asta?! 

Sau o fi o noua moda de a te racori?

-Stiam ca dusurile cu apa rece ajuta, nu astfel de curse. Mai polueaza si atmosfera! O sa ajungem sa purtam si in somn masti si sa tusim! 

Nu ca o sa mai prind eu astfel de vremuri, dar cui ii pasa?

AM implinit de curand 60 de ani. Cine spune ca o duc prost cu sanatatea? M-am ingrijit de tanar si am lucrat din greu. Fizic, dar si psihic. Astfel de munci nu iti intaresc doar corpul, cat si mintea.

-Cand vin copiii astia? bomban nemultumit. Si ma uit iar la ceas.

Ii fac semn chelnerului.

-Mai adu-mi o cana de ceai, te rog. spun scurt. Din cel mai scump, sper ca aveti mai multe sortimente.

-Desigur, domnule! tuna chelnerul. Si cativa de la alte mese ma auzira. Si se uitara cu ura spre mine.

-E doar ceai, nu? rad amuzat. Si parura mirati de starea mea buna de spirit. 

Ma cred sigur nebun, dar nici ca imi pasa.

-Invidia asta nu doare? ma intreb scurt. Si cand imi fu adus ceaiul am inclinat gratios din mana. Si am baut in acel stil de demult, ca un sange albastru.

Cand sa las atunci ceasca fara sa fac zgomot aud o bufnitura langa masa mea. Si sunt la un pas de a scapa ceasca.

-Sunteti cumva fiu de printi si nu am aflat eu? cand imi ridic privirea dau de acel baiat. Care se presupune ca mi-e NEPOT.

-Nu ai fost invatat sa vorbesti civilizat? il intreb cu calm. Si ii vad atunci pe Chung Ae si pe inca o fata cum iau loc la masa mea.

Dar cati mai sunt?! 

-Asta e toata gasca voastra? zic si mi se zbate spranceana.

-Nu suntem o gasca, bunicule. ofta scurt Chung Ae. Ei sunt copiii domnului Joo Won. Si cei mai buni prieteni ai mei.

-Incantata de cunostinta! tuna timid fata din stanga mea. Si zambesc scurt.

-Arati intocmai la fel ca mama ta. murmur si ea il lua drept compliment.

Nu pot sa cred, am senzatia ca ma izbesc in mod straniu de trecut.

Chiar daca stiu ca mai SUNT inca treburi nerezolvate intre noi.

-Ce mai fac ai tai, Chung Ae? imi concentrez atentia asupra lui si vreau sa le intind meniul. DAR pustiul mi-l insfaca din mana.

Ce apucaturi de hiene ale savanei! 

-Multumim! o tranti el sec si deschise cu forta meniul. De am crezut o clipa ca il va rupe in doua.

-Scuzati-l pe fratele meu, inca e in acea perioada a tineretii.