Firma

Unde e familia in care am crezut odata...

Anunt: partea a doua va fi mai lunga decat prima parte. Voi multimi desigur tuturor celor care au ajuns pana la aceasta parte din poveste. Si sper ca veti dori sa cititi in continuare aventurile celor doua familii. In prima parte accentul a fost pus pe crime, secrete, uri, tradari, relatii interzise, cunoastere, acceptare. A doua parte se va preocupa si cu alte probleme si se va axa asupra familiei, un rol important in Korea il ocupa familia, de aceea problemele parintilor copiilor le va afecta strans vietile, fiindca totul este legat. La fel cum nimic nu este la intamplare, ci se intampla cu un scop.

la media, CHUL-MOO SI CHUNG AE

Perspectiva Chul-moo 

-Parca spuneai ca vor ajunge curand. se lua de mine iar mama. Si ma stramb scurt spre ea. 

-De unde vrei sa stiu eu ce se intampla pe drum? Poate este trafic. Tu pe ce lume traiesti mama?

La auzul atacului meu rosi, apoi tacu din gura.

-Gandeste inainte sa vorbesti cu mine. Crezi ca daca ai stat la capataiul patului meu s-a schimbat ceva? NU, nu se va schimba vreodata, priceput?

Ma uit iar la inelul pe care il port. Si il rasucesc atunci cu delicatete pe degete. Si ma abtin cu greu sa nu izbucnesc in plans.

-Ai dormit bine aseara? veni intrebarea ei. Si dau scurt din cap.

-Da, sper sa ies insa din spital pana la sfarsitul saptamanii.

-Vei iesi cu siguranta. Doctorii mai trebuie sa faca niste teste si analize. Apoi vom pleca, dragule.

-Se-ho ce face? spun eu sec. Sta la tv cu berea in mana, nu?

-Draga! 

-Odata nu l-am vazut pe la spital. A uitat ca se presupune ca mi-e tata? rad amuzat. NU ca l-as fi recunoscut, vreodata, in fine.

-Vrei sa plec?

-Mi-ar face placere. Sa stiu ca nu mai trebuie sa imi bat capul si cu tine. MAMA.

-Ma vei uri pentru tot restul vietii?

-E ironic. Oameni care vor copii NU ii pot avea. Si cei care ii au NU ii pretuiesc. Si nu ii doresc, unde vezi tu dreptate, aici? ridic iar vocea. Si mama se uita lung in ochii mei.

-DAR TE-AM NASCUT.

-DUPA CE SIGUR A STAT TATA SA TE BATA LA CAP SA NU O FACI! O CLIPA NU TE-AI GANDIT LA MINE. CE FEL DE MAMA ESTI SI AI FOST OARE TU? 

-Dragule! tuna indurerata mama. Dar pentru prima oara ma uit spre ea. Si o infrunt, cu lacrimi in ochi.

-CUM crezi ca ma simt eu? Te-ai gandit vreodata? Daca erai in locul meu ma mai iertai?

-Iarta-ma, fiule. murmura ea si se prabusi in genunchi in fata patului meu. Nu ma uit spre ea. Ci ma trantesc atunci pe spate, cu capul pe perna. Lacrimile mi se preling pe chip. Nu mai pot indura asta. Sa pretind ca sunt bine, cu actiunile mamei mele.

-Ma doare sa te si VAD. ingan slab. Pricepi? Fiindca mereu imi voi aminti de acea zi, doua puncte, ha?

-Fiule! gemu ea indurerata.

-Te-ai gandit ca acele puncte sunt vieti si ca vor creste? Banuiesc acum ca esti fericita. Mai ai putin si vei scapa de noi, nu e ce ti-ai dorit mereu in secret! zbier la mama. Si o vad cum isi pleaca umil in fata mea capul.

Dar chiar atunci fratele meu si Ji-hoon dadura buzna in incapere.

-Mama! il aud pe Chung Ae cum scanceste scurt. Si cum fuge spre ea. Cum o ajuta sa se ridice. Si cum ma fixeaza apoi cu o privire de piatra.