Firma

Iubiri se intorc, cand ceasul e 16:oo o clock

la media, Chul-moo

Perspectiva Jin-hee

Am plans intreaga noapte precum o scolarita din pricina lui. Dar, cand am plecat a doua zi la munca, nu am aratat vreun semn de slabiciune.

Nici macar la firma, nu am lasat pe cineva sa imi citeasca suferinta din privire. Si am lucrat cu sarguinta. 

Cand in final mi-am incheiat programul de lucru, am aruncat o privire spre ceas. Deja trecut de ora 15:30 pm. 

-E de-abia marti. imi zic eu cuprinsa de furie. Si deja viata mea e mai  neplacuta decat era in urma cu o zi! Cat de multe se pot schimba. 

Ma uit dupa un taxiu. Si pret de o clipa ma gandesc la amicul meu de ieri. 

-Oare il voi mai vreodata pe acel taximetrist? imi zic scurt. Si imi scot din geanta telefonul. Cand vreau sa formez numarul unei firme de taxi, aud motorul unei masini. Cum eram in apropiere de sosea am vazut cum un bolid negru, elegant opreste in fata firmei. Si imi scap atunci geanta, cand aud aratarea cum spumega.

-De-aia nu imi plac mie motoarele. Vreau sa ma aplec, dar atunci ma blochez. Fiindca aud materialul cum se rupe la spate. Si intepenesc scurt. Cu un zambet tamp pe fata.

Daca ma aplec imi rup fusta. Stiam ca am mai pus pe mine. Dar nici chiar asa! 

-Geanta mea! gem cu ochii fixati asupra ei. Macar telefonul il salvasem. Daca trecea acum un hot, sigur ar fi crezut ca e marea lui sansa.

De a da lovitura.

O silueta cobori din bolid. Si imi ridic geanta. 

-Oh, va multumesc! spun cand imi revad obiectul drag inapoiat mie. Cu o eleganta demna de filme. Bat o clipa cu tocul de la pantof in asfalt. Si intepenesc insa cand aud acea voce familiara.

-Placerea e de partea mea. Jin-hee.

Cand imi ridic insa privirea dau cu ochii de el. De primul meu iubit. De primul barbat caruia ma daruisem din tot sufletul. Si la fel ca Chung Ae, am platit insa un pret de nimic, suferind. Sacrificii pierdute, in ochii cuiva, fara valoare.

-Iarasi tu, Song? turui furioasa. Si el clipi des din ochi.

-Ma gandeam ca te vei bucura sa ma revezi.

-Cred ca glumesti. Ai uitat ce am discutat acum putin timp? Ne-am despartit.

-Din vin fostei mele sotii.

-Moa? 

-Am divortat de ea. Fiindca am realizat ca fara tine sunt un nimeni. Jin-hee, nu vrei sa imi mai acorzi macar o sansa? Vreau sa te tratez asa cum meriti. Cum ai meritat de la bun inceput, cand am ales sa ne daruim inimile unul altuia.

-Ma amuza asta, iarta-ma. spun si continui sa rad in fata lui cu lacrimi aproape in ochi. El se incrunta mirat.

-De ce razi? Nu pot sa inteleg. Am gresit cu ceva?

-Da, cu multe. Fiindca eu nu sunt vreun sac pe care il arunci si dupa te intorci la el. Sunt acum datorita tie, o femeie. Nici domnisoara nu ma mai vad multi. In fine, rad, chiar rad acum de tine.

Nu stiam ca pot deveni taioasa ca o vrajitoare.

Poate acel vagabond de ieri avea dreptate.

Chiar sunt una.

-Wae? tuna el si il vad cum se infoieste scurt. Eu chiar imi expuns cele mai sincere ganduri cu tine!

-Poate acum cateva saptamani ti-as fi picat la picioare. DAR, situatia s-a schimbat drastic. Nu te mai iubesc, asa cum o faceam odata. Am realizat cu tristete ca nu ai meritat dragostea mea. Catusi de putin.