Suferinta unor ochi interzisi mie

44 5 0
                                    

la media, cei doi copii ai familiei Joo aka Park 

Perspectiva Joo Jin-hee

Ma uit la chipul meu palid si sters din oglinda. Nu am fost o fata care sa intoarca pe strada capetele baietilor. Dar nici nu mi-am dorit vreodata sa imi fie acordata atentie infinita. 

-Arat la fel de rau ca pana acum. imi zic atunci cu voce trista. Si ating in treacat peria de par, pe care o las apoi in tacere pe birou.

 Si ating in treacat peria de par, pe care o las apoi in tacere pe birou

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

-Dar, trebuie sa pretind ca sunt bine, pentru parintii mei. ma decid si dupa o alta runda de cuvine incurajatoare iau ultima piesa lipsa din intreaga mea costumatie.

O pereche de pantofi, cu tocuri negre, care sa completeze tinuta deja funebra. Imi dau cu putin parfum si ies in tacere din camera. 

-Urasc cimitirele, dar cel mai tare urasc sa vad moarte in jurul meu. ma trezesc atunci ca vorbesc iar singura. Si tresar precum o mata speriata cand aud pasi pe scari.

Ochii mei se intalnira atunci cu cei a unchiului meu Byung.

-Esti bine, draga mea? ma intreba el parand cu adevarat ingrijorat. Si dau scurt din cap. Api zambesc insa fals, ca de obicei.

-Cum sa nu fiu bine?! Ma gandeam sa ma trezesc devreme sa fac totusi ceva de mancare

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

-Cum sa nu fiu bine?! Ma gandeam sa ma trezesc devreme sa fac totusi ceva de mancare.

-Nu trebuia sa te deranjezi. imi spuse el zambitor. Si veni spre mine in doi pasi. Totul a fost pregatit deja de servitori.

-Ma gandeam la tata.

-Eram sigur ca asta te apasa. murmura el cu voce blanda. Si ma atinse cu grija pe cap, apoi lasa ca mana sa ii cada pe langa trup. 

Daca pe chipul tatei mai vedeam acum chiar si la colturile ochilor cateva riduri, cei doi unchi ai mei pareau insa ca ramasesera la fel de tineri ca si in vremurile lor cele bune. Se pare ca timpul nu facuse loc prea multor schimbari. 

-Imi fac sincer griji pentru tata, nu ar fi trebuit sa treaca prin asta. Il afecteaza atat de mult. Nu merita sa sufere.

-Draga mea, nu vreau sa fiu dur ori fara inima, dar nu noi decidem cand murim. A fost timpul bunicului tau sa se stinga din viata. Toti murim la un anumit moment.

FirmaWhere stories live. Discover now