Al patrulea

877 101 36
                                    


           Camera de cămin a celor doi băieți era plină de alcool, țigări și fete. Aveai impresia uneori că doar la ele le stătea mintea, însă nu ăsta era adevărul, cel puțin în cazul lui Matty. Deși părea că stă pe canapea între două fete, lipsit de griji, acesta se gândea la cartea lui cu interes. La începutul semestrului, profesoara îi pusese să scrie o carte întreagă, pe care să o predea la finalul anului, iar el nici măcar nu se apucase de ea. Uneori regreta că își alesese Facultatea de Litere.

           Cartea trebuia structurată ca o biografie, și în același timp, ca o poveste. Fiecare student trebuia să își aleagă o persoană reală despre care să scrie cartea, însă puteau inventa ei anumite întâmplări care să reflecte comportamentul respectivului.

         Pentru Matty, nu era greu de scris cartea, cât era de greu să aleagă pe cineva. Adică, până la urmă, despre cine putea scrie?

         Despre Noah care chiulea de la cursuri și bea bere până avea impresia că a ajuns în Narnia?

        Despre Hether, care mai nou, se culca cu tipi contracost?

       Sau despre portarul căminului, care dormea jumătate din zi?

         Nu. Niciunul dintre ei nu era demn de cartea lui Matty. Voia să găsească pe cineva interesant. Să nu îi ajungă o carte întreaga să scrie totul despre el sau ea.

            — De ce ești atât de serios azi? îl întrebă la un moment dat Karina, o fată cu ochii albaștri, așezându-se în poala lui.

          Matthew ridică din umeri plictisit. Uneori își dorea să fie atât de fără-griji precum Noah, care acum era făcut manga și râdea fără oprire. Colegul lui de cameră era prost, dar fericit.

        Blondul nu mai voia să se gândească la carte momentan, aşa că se lăsă sărutat și tras în dormitor de către Karina. Nici măcar ea nu era un subiect bun de carte.

  

Cât am iubit Soarele Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum