Cât am iubit Soarele

Al douăzeci și patrulea

           — Matty, n-o să-ți vină să crezi ce bunăciune tocmai am fu...

            Noah se opri din vorbit când dădu cu ochii de Jessica. Roșcata îl privea cu o sprânceană ridicată. Ăsta era Noah "cel de treabă" de care îi spusese Matt?

         — Ce bunăciune am...furat de la...am salvat-o, de fapt, că am furat-o de la un...

          Noah se uită din nou la Jessica. 

        — De la un nene rău.

          Zâmbetul vinovat a lui Matthew începu să se contureze la vederea colegului său penibil. Îl avertizase acum ceva timp că dacă va da vreodată cu ochii de Jess a lui, să nu scoată pe gură nici o perlă. Se abținea cam greu însă.

          — Tu trebuie să fii Jessica, se grăbi Noah să schimbe subiectul și îi luă mână în a lui. Încântat de cunoștință, eu sunt Noah...dar cred că Matty ți-a spus asta deja. Oricum, ce naiba faci cu fraierul ăsta? o întrebă apoi șoptit.

         — Noah, te-am auzit, îl asigură Matthew serios.

            Brunetul zâmbi forțat. Nu îi trebuia bătaie momentan, așa că profită de faptul că Matt avea glezna luxată și o salută pe J.P., înainte să iasă din cameră.

           — Înțeleg acum de ce vrei să ai grijă de Carrie, îi zise roșcata. Tu chiar...adică, îți pasă de ea, așa-i?

        —...