WarLords

1.Perfect

RYAN

„Criminalul fantomă a comis-o din nou. Două tinere au fost găsite moarte în această dimineață sub podul de lângă secția de primărie. Poliția speculează că ar putea fi mâna unei întregi grupări criminale ci nu a unui singur om. Vă anunțăm când primim cel mai mic detaliu legat de rezolvarea acestui caz... Acum vremea!". Sting radioul și oftez.

-Asta e tot ce vorbește de câteva săptămâni încoace, mă plâng eu prietenei mele ce își ține capul în poala mea.

-Trebuie să le crească audiența într-un fel. Lumea e speriată din cauza ultimelor crime, explică Anna ridicându-se ușor din poala mea și sărutându-mă pe obraz.

-Trebuie să pleci deja? Întreb eu făcând câteva întinderi pentru a mă dezmorții.

-Antrenamentele îmi încep într-un sfert de oră. Trebuie să merg să mă schimb.

-Succes atunci, îi urez eu fetei zâmbind. Îmi iau rămas bun și mă întorc în clasă. Observ pe hol a adunătură de elevi ce se împing pentru a vedea rezultatele de la ultimul examen. Deci s-au afișat. Mă strecor pe lângă perete pentru a ajunge cât mai repede la fișele de pe perete. Ryan Light... #1. Sunt ușurat. De când am intrat la acest liceu, am fost printre primii trei, niciodată mai jos. Sunt și o persoană destul de atletică. Din acest motiv, sunt popular. Lumea mă consideră băiatul perfect. E ușor să judeci oameni chiar și când nu îi cunoști. Nimeni nu știe cum sunt de fapt. Chiar contează că sunt deștept, atletic, bogat și prietenos când nu sunt... fericit.

-Oh Ryan! Felicitări pentru nota din examen. Tatăl tău trebuie să fie mândru de tine, îmi spune dirigintele în trecere.

-Da...

Tatăl meu e proprietarul celui mare brand de electronice din țară, „Light Factory", știu... un nume foarte original. Fiind unul dintre cei mai puternici oameni din țară, toată lumea are așteptări să îi calc pe urme, inclusiv el. Poate ăsta e și motivul pentru care sunt atât de atletic și deștept. Mi-am petrecut toată copilăria învățând și antrenându-mă. Nu aveam voie afară. Chiar și așa... camera mea era la etajul întâi iar balustrada nu era prea abruptă ca să nu pot coborî pe ea. Ieșeam afară pe ascuns. Mereu mă întâlneam cu cel mai bun prieten al meu... și singurul de altfel.

-Ryan, visezi cu ochii deschiși? Întreabă un adolescent de aceeași vârstă cu mine. Are părul negru și ochii verzi. Mă privește amuzat. Poată o geacă de aceeași culoare cu a părului său ce este îmblănită în porțiune glugii.

-Leo! Ai decis să mai treci pe la liceu? Îl întreb eu pe singurul meu prieten din copilărie...

-Trebuie să trec și eu clasa.

Leo locuia în orfelinatul de lângă casa mea. Nici el nu era lăsat afară singur dar se furișa pentru a se întâlnii cu mine. De atunci s-a schimbat atâta... Acum chiulește de la ore și merge în tot felul de locuri periculoase. Își cheltuiești toții banii la pariuri. Nu am mai fost așa apropiați în ultimul timp. Îmi e dor să petrec timpul împreună cu el.

-Ai câștigat ceva din pariuri? Întreb eu încercând să par nepăsător.

-În ultimul timp mai slăbuț dar mă descurc eu, răspund băiatul surâzând.

-Eu zic să te oprești până nu e prea târziu...

-Of, iar intrăm în discuția aceea? Nu mai încerca să faci pe taică-miu, Ryan. Pot să îmi port singur de grijă.

Leo se așază în banca sa. Ce vrea să demonstreze? Pariurile nu sunt făcute ca să fie câștigate.

-Ryan Light?