WarLords

47.Prieteni

LEO

Știam că Ryan și Shadow vor încerca să fugă din țară așa că am luat un taxi ca să îi ajung din urmă. Cu traficul din zonă, nu am fi ajuns niciodată așa că l-am închis pe șofer în portbagaj și am început eu să conduc mașina... mai ilegal ce-i drept. Nu mă așteptam totuși ca Ryan să nimerească exact în taxiul meu. Băiatul mă privește șocat și deschide ușa mașinii pentru a coborî. Îl prind de picior și încerc să îl înjunghii. Mâna mea rămâne împietrită. Ezit. Nu am curajul să o fac. E prietenul meu până la urmă. Ryan mă lovește cu piciorul în față și scapă. Cobor și eu din taxi și alerg spre el. Observ un pistol la brâul băiatului. Probabil nici el nu are curajul să îl folosească până la urmă. Ryan încearcă să mă împungă în plex dar mă feresc și îl pocnesc în față.

-De ce ne-ai trădat?! Strig eu nervos.

-Nu am ce să caut alături de voi! Sunt un monstru!

-Cu toții suntem!

Ryan îmi pune piedică și mă izbește de pământ. Începe să mă lovească în față iar și iar.

-Mi-am omorât tatăl! Din vina mea a murit Anna! Sunt o mașină de ucis! Tu ai un țel în viață... eu nu mai am nimic, spune băiatul frustrat continuând să lovească. Îi blochez atacul și îl salt de pe mine. Un fir de sânge mi se scurge de la buză. Mă șterg cu dosul brațului și îl privesc pe Ryan în ochi.

-Dacă nu ai un țel, ajută-mă să îl îndeplinesc pe al meu. Ajută-mă să schimb lumea... și poate în timpul ăsta, îți vei găsii unul propriu, explic eu.

-Asta fac! Leo... omoară-mă și pune capăt acestei povești, răspunde Ryan îndurerat.

-Glumești?! Ne-ai trădat și ți-ai omorât tatăl doar ca să te predai acum?

-Deci nu o vei face? Întreabă Ryan zâmbind scurt.

-Nu.

Băiatul își deschide geanta pe care o are și scoate un comutator dintr-un mic buzunar. Mă privește trist și spune:

-Poate îți voi schimba părerea dacă o să explodeze orfelinatul.

-Nenorocitule...

Nu cred că îngrijitoarele au avut destul timp să își împacheteze și să plece. Probabil, copiii sunt încă acolo. Trebuie să mai trag de timp. Ce naiba se întâmplă cu tine, Ryan?

Îl împușc în braț dintr-o mișcare. Băiatul scapă comutatorul pe jos.

-Asta am vrut să văd. Mia împușcă-mă o dată... dar de data aceasta în cap sau în piept, zice Ryan distant și îndurerat. Îl ignor și încep să alerg spre comutator. Sunt împușcat în picior. Cad pe jos în dreptul comutatorului. Încerc să îmi întind mâna după el dar nu ajung. La naiba! Îl privesc pe Ryan cu pistolul în mână.

-Leo, trebuie să mă omori pentru a pune mâna pe comutator, spune acesta aplecându-se după comutator. Îmi încordez piciorul rănit și încerc să îmi recapăt echilibrul ridicându-mă în picioare.

-De ce vrei atât de tare să mori?

-Fiindcă asta e libertatea mea. Nu mai vreau să fiu un mafiot, nu am un motiv să fiu unul dar nu pot să fiu nici altceva fiindcă sunt un evadat de la închisoare. Aici se încheie povestea mea... poate va începe alta pe lumea cealaltă, explică Ryan melancolic.

-De ce nu i-ai spus amicului tău Shadow să te omoare? Se pricepe mai bine decât mine, spun eu frustrat.

-Am vrut să o facă un prieten...

-Ryan! Ne-ai trădat!

-Chiar am făcut asta? Întreabă băiatul ridicând comutatorul în mână. Încep să alerg spre el în timp ce degetul să se îndreaptă spre buton. Durerea din picior mă dărâmă în genunchi. Ryan apasă comutatorul iar eu strig:

-Nu!

Clădirea de lângă noi explodează de la bază distrugând toate etajele. Fiecare fereastră se sparge una după alta iar flăcările nimicesc toți oamenii din interior... inclusiv pe Shadow.