3.Curaj

26 8 0
                                    

RYAN

-Ryan... E a patra oară când mă insulți! Ai vrea, te rog, să încetezi? Întreabă nervos Gerald la volan. Eu mă aflu în dreapta sa privind plictisitor pe geam.

-De ce? Spun adevărul. Voi, polițiștii, nu sunteți buni de nimic, zic eu calm.

-Păreai mai de treabă la liceu.

-Păream mai fals la liceu. Nu o să mai tac și o să las ca viața să îmi fie controlată.

-Cum spui tu. Îmi explici acum de ce noi, polițiștii, nu suntem buni de nimic? Se plânge Gerald intrând cu mașina pe o alee îngustă.

-Mama mea... a fost omorâtă de un terorist când aveam șase ani. Poliția se strânsese la fața locului când încă teroristul nu ucisese pe nimeni dar... nu au avut mandatul să pătrundă în clădire. Au privit o clădire ore în șir știind că înăuntru oameni sunt uciși. Nu au făcut nimic. Ăsta e curajul unui polițist. Nu sunteți buni de nimic, completez respirând mai greu din cauza nervilor.

-Băiete... nu toți polițiștii sunt la fel.

-Atunci de ce nu rezolvați cazul criminalului fantomă singuri? Voi realizați că ați cerut ajutorul unui elev de liceu să vă rezolve problema?

Gerald tace. Știe că am dreptate dar chiar și așa, probabil am mers prea departe. Bărbatul parchează mașina și se dă jos. Mă ridic și eu din locul meu și privesc în jur. Suntem pe aleea sângerie. Ăsta e cel mai periculos loc din oraș. Aici își piere Leo vremea. Polițistul Gerald pare să caute câte ceva prin portbagaj. Eu încep să mă plimb prin jur. E destul de pustie zona. Clădirile sunt dărăpănate. Geamurile sunt sparte sau acoperite cu scânduri.

-Hei! Au!

-Nu e nimeni prin jur așa că dă-mi geanta aia odată! Strigă cineva. Mă apropii de o alee îngustă dintre două blocuri și privesc o femei pusă la perete de un bărbat ce ține un cuțit în spate. Mă apropii.

-Nu e frumos să rănești o fată, îi spun eu la ureche stând exact în spatele său. Bărbatul se întoarce uimit iar acela e momentul când femeia îl calcă pe picior și reușește să scape din mâinile sale luând-o la fugă.

-Cine naiba ești? Întreabă agresorul pus pe harță. Fac un pas în spate și răspund:

-Un simplu om în trecere care își pierde timpul cu un polițist. Ar trebui să ajungă și el curând așa că zic să te cari de ai-

Bărbatul încearcă să îmi taie fața cu cuțitul său. Mă feresc în ultimul moment dar tot îmi este tăiat obrazul. Sângele îmi șiroiește pe față. Sunt șocat. Dacă aș mai fi întârziat cu încă o cu fracțiune de secundă, aș fi fost mort. De ce îmi bate inima așa de tare? De ce respir așa de greu? Asta e cumva frica?

-Sunt... alături de un polițist, repet eu cu vocea tremurândă.

-Chiar crezi că îmi pasă?

Bun, Ryan, respiră adânc. Trebuie să fi curajos. Ai în față un individ care vrea să te omoare. Trebuie să îl învingi. Dacă o să ai milă față de el, ești pierdut. Acum... ce vei face? După condiția sa fizică, pare că aș putea să îl înving. Trebuie doar să scap de cuțitul din mâna sa. Bărbatul se apropie de mine în viteză. Mă feresc de atac și îl lovesc în fluierul piciorului făcându-l să cadă în genunchi. Îi calc brațul ca să scape cuțitul pe jos, iar apoi îl trântesc la pământ cu tot corpul.

-Ryan, ce naiba? Întreabă Gerald venind din urma mea. Îmi observă tăietura de pe față și cuțitul de pe jos. Polițistul întreabă curios:

WarLordsWhere stories live. Discover now