WarLords

46.Zâmbet

RYAN

-Trebuie să părăsim continentul cât mai repede, anunță Shadow calm.

-Poftim?!

-Amicul tău, Leo, are dreptate. Vom fi vânați de celelalte mafii din cauza asasinării acestui lider, nu îi putem învinge, așa că ne vom ascunde, explică bărbatul aruncându-mi două genți în brațe.

-Și nu ne vor găsi dacă părăsim continentul? Întreb eu confuz.

-Am spus că nu îi putem învinge, dar nu și fraierii.

Inima îmi bate încă nebunește. La picioarele mele se află cadavrul tatălui meu. Am trădat pe toată lumea... Nici nu vreau să știu ce gândesc acum despre mine.

-Vei ieșii prin canal în fața clădirii și vei pregătii o mașină cu care vom pleca la aeroport. Eu mă voi ocupa mai întâi de poliția din clădire.

-Ce le vei spune?

-Adevărul. Criminalul evadat, Ryan Light a atacat sediul poliției pentru a își ucide tatăl. Apoi a fugit făcându-se nevăzut.

Încuviințez tăcut și înghit în sec. Mă întorc și mă îndrept spre ușă. Sunt îngândurat.

-Stai puțin... Spune-mi de ce ai făcut-o. E clar că nu pentru putere, mă oprește Shadow curios.

-Tu pentru ce ai făcut-o? Întreb distant.

-De mic, am fost vândut pe piața neagră. Eram jucăria oamenilor. Dacă s-ar fi gândit să mă vândă pe organe, aș fi fost mort. Singurii mei prieteni erau ceilalți copii de vânzare. Într-o zi, am fost puși să ne batem între noi până la moarte. Ce crezi că am făcut?

-I-ai ucis...

-Evident... dar care crezi că au fost ultimele cuvinte ale copiilor? Întreabă bărbatul privindu-mă în ochi serios.

-Că ești un monstru?

-„Te înțelegem. Trăiește pentru noi și continuă să zâmbești oricât de dificilă ar fi situația", răspunde bărbatul zâmbind trist pentru prima oară de când îl cunosc.

-Atunci de ce ai devenit ca cei ce ți-au făcut asta? Ai început să vinzi copii și să omori oameni pe capete! Strig eu.

-Bună întrebare. Poate am vrut doar să văd ce au simțit ei. Ce a fost atât de distractiv în a face asta.

-Și regreți ce ai făcut? Întreb eu apropiindu-mă de Shadow.

-Băiete, trăim o singură viață. Nu e loc de regrete în ea. Acum spune-mi... de ce ai făcut-o? De ce ți-ai trădat prietenii?

-Cine știe. Am vrut mereu să am o viață proprie. Nu am vurt să mi se spună ce să fac. Nu mi-am urmat tatăl și m-am alăturat unei mafii. Am început să omor lume. Persoana pe care am iubit-o a fost ucisă. Poate mi-a ajuns. Nu vreau să mai lupt pentru bine ci doar pentru mine. Sunt un egoist. De asta toate deciziile mele au fost atât de proaste încât am ajuns aici.

-Ryan, zâmbește. Te va face să te simți mai bine. Ai făcut decizia de a mi te alătura. Nu spun că e cea bună dar nici cea rea. E decizia ta. Asumă-ți-o!

-Da...

-Poliția ar trebui să ajungă în orice moment, în buzunarul din dreapta găsești cartela de la liftul de urgență. Ia-o pe acolo.

Deschid una din gențile pe care Shadow mi le-a dat și găsesc o mulțime de chei, cartele și întrerupătoare. Scot ceea ce caut și folosesc liftul.

-Ne vedem curând, zice bărbatul zâmbindu-mi sincer. E prima oară când are încredere deplină în mine. Încuviințez și încep să cobor etajele unul câte unul. Ajung la subsol și folosesc o scurgere pentru a intra în canal. Mă urc pe prima scară pe care o găsesc și ridic capacul. Afară plouă. Mă aflu pe strada din fața clădirii. Zeci de mașini de poliție se află în jurul meu. Trebuie să trec pe lângă ele. Mă ridic încet și pornesc târâș până la colțul construcției unde pare pustiu. Pare să fie trafic în zonă. Zăresc un taxi în față. Alerg spre el și urc. Îmi trag răsuflarea și spun:

-Poți să întorci te rog în fața clădirii pline de poliție? E un prieten care trebuie să mai urce. Îl vom aștepta acolo. Apoi, ne poți duce la aeroport, te rog.

-Sigur. Putem aștepta cât vrei, fiindcă și eu am câteva socoteli de rezolvat înainte cu un trădător ce vrea să fugă din țară, răspunde Leo furios privindu-mă de pe scaunul șoferului.