The Dark Side 2- Forțe irezistibile

Capitolul 15

Stau pe marginea iachtului și privesc cum Betty îi pansează rana pe care i-am provocat-o lui Sam. Mă simțeam vinovată dar tot îmi venea să râd de fața acestuia când se uită la mine. Mark stătea lângă mine, chicotind de zor iar eu izbucnesc în cele din urmă într-un hohot de râs

"Pai și normal că râdeți. Nu voi aveți ditamai cucuiu' în cap" dându-și ochii peste cap. Mă duc la el și-l sărut dulce pe gură rugându-l să mă ierte.

"Gata, iubita! Ți-am făcut soțiorul impecabil ceea ce tu trebuiai să faci dar iți înțeleg fobia". Îi mulțumesc lui Betty pentru că s-a oferit să îl ajute și pe urma jucându-mă în parul lui Sam.

Era o priveliște minunată pe iacht și pot spune că vom avea o luna de miere la fel de frumoasă. Mai mănânc o tona de chipsuri și mă supăr când acestea dispar efectiv din pungă. Îi privesc pe cei doi, cum se joacă dar la un moment dat aceștia cad în mare.

"Ce să vezi! Ce nebuni mai sunt!" spun și merg în căutare de chipsuri

"Nu mai nebuni ca noi!" Devenisem suspicioasă..la ce vrea să se refere?

Aceasta întrebare îi adresez și lui iar apoi rămân surprinsă de răspunsul acestuia

"La asta!"

Mă ia în stil mireasa și efectiv se aruncă cu tot cu mine în apa. Pe moment credeam că o să-mi pierd conștiință dar după ce mi-a intrat peste tot apa, am reacționat.

Mă zbăteam în brațele acestuia dar el râdea ca porcu'. Nesimțitul! Nici Betty nu interveni și mă enerva al naibi de mult de îmi venea să-i dau vreo una. Dacă tot am ajuns până aici jos, am hotărât să innot puțin. Mai pe seara, noi toți am urcat din nou pe iacht și ne-am întors pe plaja. Acolo, copii se jucau tot felul de jocuri, gen adevăr și provocare, așa că ne-am alăturat și noi pentru a fi totul mai distractiv. Betty îi dădu maimuțicii mele o provocare iar aceasta o îndeplini iar acum venise rândul meu.

"Mm...Ce alegi iuby?" mă rugăm din suflet să zică provocare

"Provocare!" acu'-i acu' și mă gândeam la cea mai tare provocare

"Te provoc să..o lași pe Betty să te machieze".

Toți rămăsese mască dar izbucni odată cu mine în râs doar că Sam era ca o stafie.

"Asta da provocare, frate!" și-l bătu pe umăr.

Nu apucăm să mai zicem ceva, că și-o lua la fuga. Alergăm după el ca ultimii retardați și acesta ajunge în cele din urma legat de un scaun. Anais a pregătit aparatul de fotografiat iar Betty era innarmata cu o mie de machiaje posibile. Mă durea și burta de atâta râs

"O să arați cel mai frumos clovn, tati!" spune Anais râzând cu gura până la urechi

"Să știți că nu o să scăpați așa de ușor. Când totul va fi frumos, o să reintru și eu în joc"

Stau și analizez cuvintele astea și jur că le-am mai auzit undeva. Mă așez pe patul de la hotel și stau îngândurată. Jonald! El a zis asta. Nu vreau să ne strice fericirea de acum...Mă încrunt puțin pentru că lacrimile să rămână la locul lor dar din râs o dau în plâns

"Annie? Ești bine?" Betty se apropie de mine, lăsând toate machiajurile deoparte și mă cuprinde în brațele sale. Ceilalți se uită îngândurați la mine și se întreabă ce am pățit

"Nu-i nimic. Posibil de la sarcină. Nu am vrut să izbucnesc așa"

După ce îi facem un miliard de poze clovnului nostru, decide să se demachieze si să ne punem la somn. Fusese o zi minunată și când mă gândesc că abia e începutul, țip de bucurie. Stăteam în pat privind tavanul simțind un disconfort imens. Mă ridic la marginea patului și mă uit la ceas, acesta indicând ora 1 și jumătate noaptea. L-am privit pe Sam văzându-i chipul relaxat, părul răvășit și buzele întredeschise și atunci, a început să sforăie. Cum să nu! Mi-am strâns ochi și am încercat să iau o alegere corectă. Să îl trezesc sau nu? L-am împuns cu degetul în umăr, dar nu am primit nicio reacție. M-am așezat ghemuită întoarsă spre el și l-am privit, spunându-i în cele din urma numele.