The Dark Side 2- Forțe irezistibile

Capitolul 19

Scap telefonul din mână iar mintea mea era bulversata la maxim. Jonald mă va distruge. Jonald îmi va lua ceea ce eu am mai scump. Jonald mă va omorî. Numai asta puteam auzi în timp ce mă plimbam prin camera ca o nebuna ce sunt și mă opresc în dreptul pătuțului în care Katia dormea. Câteva fire de par zburdau în vârful capului iar fața ei era de îngeraș. Dormea buștean fară să se trezească până acum iar o lacrima îmi cade pe obraz. Pe Katia o vrea, șoptesc și mă las să cad la pământ, tinându-mă de gratiile patului. Sam termină de citit mesajul, și puteam spune că era la fel de rău că mine dar cu chip cu vai, vine lângă mine, spunandu-mi că vă fi bine. De ce spune asta daca nici el nu se crede? Îmi scufund fata în umărul lui și bocesc până când mă liniștesc.

"Povestea noastră s-a terminat, Sam" spun cu ultimele mele puteri

"Nu iubito! Abia am început și o să îi arătam lui" îmi spune."O să îi aflam vizuina și o să-l oprim înainte să facă ceva nebunesc" continua, asigurandu-mi că vom ieși cu bine și din acest război.
Îmi ordona ca să ne întoarcem din nou la somn , însă mai zăbovesc puțîn, uitandu-mă pe geam.

Zăpada dispăruse aproape în totalitate iar afară predomina întunericul. Acel întuneric înfricoșător care se afla înăuntrul meu și nu pot să-l scot de acolo. Latura mea își dorește război dar defapt are o frica continua și nu este deloc puternica. O frica care te obosește iar apoi te omoară cu timpul
În cele din urma, mă așez și eu pe patul moale, sperând că nu voi mai avea niciun vis de genu sau mai bine zis, să nu îmi mai văd viitorul.

                            ***

Dimineața este una reușită, fară plânsete dar încă nu îmi pot scoate din cap noaptea trecută. Visul era real, parcă simt că am fost acolo dar nicio cicatrice nu am măcar. De ce pare totul așa de real? Tresar aproape scăpând cana cu cafea din mana, în momentul în care Betty se așează cu o față boțită lângă mine. Avea părul prins într-un coc dezordonat și era încă îmbrăcată în pijamalele ei, roz. Râd de ea iar aceasta văzându-mi reacția, mă înghiontește aproape cazând de pe scaun. Îi fac și ei o cafea, mulțumindu-mi în cele din urma.

"Se pare că nu ai dormit prea bine" îi adresez iar aceasta încuviință printr-o mișcare a capului."

"Ai auzit cum face porcul?" mă întreabă iar eu sunt amuzata de expresia ei

"Daca nu, te sfătuiesc să dormi cu Mark. E mai rău decât unul" continua și sincer mă doare burta de atâta râs.

Sam coboară de la etaj cu o expresie nu prea fericită și eu îl anunț că voi pleca undeva. Nu era bucuros mai ales acum când Jonald e pe urmele noastre dar mă lasă în sfârșit să plec dar bineînțeles cu un bodyguard cu mine. Nu îmi placea situația dar macar mă lasă, așa că îmi iau căciulă mea roșie cu câteva bilute albe pe ea și paltonul meu de o culoare închisă și plec la drum cu mașină mea, Asli.

Era micuță dar puternică, încât o puteam dirija cum voiam eu fară nicio greutate. Înainte să ajung unde mi-am propus, opresc la un supermarket și cumpăr multe, multe dulciuri dar și mâncare. Mai merg cam 9 kilometri și ajung. Opresc mașină pe margina șoselei, parcând-o totodată iar Maximilian mă ajuta cu toate pungile. Înainte să intru în clădirea mare care scria "Orfelinat" mă uit la exteriorul ei. Geamurile sunt aproape gata să cadă iar copii mă privesc de la el cu o strălucire în ochi. Mereu mi-a părut rău de acei copii care au fost lăsați aici de "părinți" lor fară vreo durere în suflet iar viitorul lor a fost în mare parte distrus. Respir greoi și urc în sfârșit scările clădirii. Bat la ușă iar Emma mă invita în biroul ei. Era veselă și optimistă de fiecare data când vin aici și se cunoaște că iubește copii.

"Bună Emma!" spun cât de pot de veselă, strângand-o în brațe. Îmi raspunde la îmbrățișare iar ea mă întreabă de micuța, Katia. Am cunoscut-o la spitalul în care am născut-o pe Katia, unde am aflat că este verișoara lui Sam. Am făcut cunoștiință cu ea iar aceasta mi-a dezvăluit că în momentul în care nu lucrează la spital, vine și îi îndrumă pe copii. Îi consultă, îi învață multe lucruri iar ei o consideră ca o soră.