Dorințe întunecate!| FINALIZATĂ|

Capitolul 16

Soraya

Alex este plecat de câteva ore bune.  Nu mia zis unde. În sfârșit am reusit să trimit și interviul editurii. Sper că șeful meu cel afurisit să nu aibe ceva de comentat, iar dacă are. Am și eu o demisie uriașă care să i-o trântesc în fața. Că asta este și intenția. Interviul lui Alex este ultimul. Îmi voi ocupa timpul cu fotografia cât voi mai reuși. Macar sa rămân cu ceea ce îmi place cât îmi permite timpul.

Stau în pat cu laptop-ului în brațe și scriu ultimele detalii ale interviului, înainte să mai arunc o privire asupra lui. Mă simt al naibii de rău, am vorbit cu mama dis de dimineață, iar vestea care mi-a dat-o m-a lăsat fără glas câteva secunde bune. Tata este în spital în comă. Trebuie să îmi văd tatăl. Nu vreau să fac aceași greșeală cum am făcut cu bunica. Am fugit.

Stiu că îi voi frânge inima, dar nu am încotro. Îmi ridic privirea când o văd pe Sofia că intră cu o cutie de cadouri aurie în brațe.

 ― Bună drăguță!

 ― Bună Sofia! se așază pe pat și îmi pune cutia în fața.

 ― Alex mi-a zis să îți dau asta și că la ora cinsprezece vine Trevor să te ia!

Arunc o privire la ceas, huh, este aproape ora cinsprezece.

 ― Multumesc, dar ce este în cutie?

 ― Nu știu drăguță!

Desfac cutia cu degetele tremurând și oftez zgomotos când văd rochia albastră. Ce unde știe că îmi place culoarea asta? O ridic între degete și brusc simt cum o lacrimă imi cade pe obraji. Este așa frumoasă. Scurtă până la genunchi, cu decolteul în formă de inimă, centura subțire aurie. În cutie mai este și o pereche de pantofi stileto negri. Wow, omul asta sa întrecut pe sine.

 ― Sunt superbe! sopteste Sofia visătoare cu ochii la rochie. Culmea ar fi să ai și lenjerie intimă acolo!

Doamne femeia asta este clarvăzătoare! Un set de lenjerie intimă stă frumos așezat într-un ambalaj transparent pe fundul cutiei. Desfac ambalajul și o pereche de bikini negri din dantelă, acompaniati de un sutien tot negru cu multe bretele subțiri și-o fundă mare în fața, cu fir albastru pe marginea cupei. Înghit nodul din gât când văd toate astea. Nu se putea să nu fie și un bilețel lângă ele.

  " Soraya, Titirez, iubito, cum vrei așa îți spun, vreau să te faci superbă și să mă însoțești la cină. Cu drag și dor Adamastos!
Ps. Ador când îmi spui așa!"

Zâmbesc când văd cuvintele scrise, puține, dar concise. Tipic lui. Sofia este toată un surâs când vede toate astea. Se apleacă către mine și mă strânge în brațe cu putere. Mă sărută pe frunte, ca o mamă grijulie.

 ― Să nu îi rănești inima copilă!

 ― Nu vreau asta Sofia! Nu vreau eu să fiu femeia care îl rănește!

 ― Știi că asta îl va distruge?

 ― Știu! Dar eu nu sunt femeia potrivita pentru el!

 ― Scumpo, căile celui de sus nu le știe nimeni, doar el stie ce ne-a hărăzit soarta. Așa și în cazul vostru, doar el stie ce este bine pentru voi.

 ― Nu știu ce să fac?

 ― Gândește-te bine și apoi ia o decizie scumpo! Te las să te pregătești că timpul zboară!

Mă mângâie pe creștetul capului și mă privește cu melancolie în ochi, of, am ajuns să țin la femeia asta în astea câteva zile de când sunt aici. Așa cum am început să țin și la Alex. Iar momentul din baie a fost apogeul care mi-a dat lumea peste cap. Am avut câțiva iubiti, dar săruturi și câteva atingeri pe ici colo, dar nimic mai mult. O-i fi eu o nebună care ia totul de-a gata, dar viața m-a învățat că nu totul este lapte și miere.