Dorințe întunecate!| FINALIZATĂ|

Capitolul 9

Soraya

Mă uit nedumerită de câteva minute bune la aiuritul ăsta plin de cerneală.
Eu mă zbat să termin interviul cât mai repede și lui acum îi tună că trebuie să plece în știu ce călătorie de afaceri  timp de două zile, ceva urgent cică. Mă fut în afacerea lui. Că m-a luat de cap cu apropourile și cuvintele lui.

Mare dreptate le dau tuturor femeilor care spun cu multă vervă că este al naibii de îngânfat. Se crede stăpân și poate să își asume ceea ce vede și dorește cu mult râvnă. Oftez dezgustată, degetele mele se încurcă în cuibul de ciori care este făcut în capul meu, cică păr. Că mi s-a ars în ultimul hal la vârfuri.

 ― Tu îți bați joc de mine, nu?

Rânjește la mine cu dantura la vedere în spatele biroului. Ce să zic, stă mândru și drept în scaunul lui de piele neagră. Pare un adevărat rege, care își comandă slugile după bunul lui plac.

 ― Chiar deloc Titirez. Voi pleca două zile, sunt treburi urgente la șantier care necesită prezența mea acolo!

 ― Mă rog, o fi vreo femeie gata să nască și tu te pomenești că ești moașă! ridic din umeri plictisită de starea lui mult prea calmă.

 ― Poate, cine știe! mă irită la culme veselia asta a lui.

Mă dau bătută, nu ies la nici un compromis cu aiuritul ăsta încrezut. Stiu prea bine că o face numai de-al naibii că i-am refuzat oferta de a intra în patul lui.

 ― Soraya! mă strigă când ies din birou.

― Vreau să stau singură! Nu mai am chef de prezența ta. ies din biroul lui foarte supărată. Trage de timp, o văd prea bine. Lungește termenul, iar asta îmi provoacă dureri de cap groaznice. 

Nu îi mai dau atenție că deja știu ce vorbe dulci mai îndrugă, of Alex, ești un mare jucător care îi place să întoarcă lucrurile în favoarea lui. Scot telefonul și îi dau apelare. Îl lipesc de ureche și aștept să sune, o discuție cu Devon este binevenită. Ies afară din casă și mă așez cu fundul pe verandă. Aștept câteva secunde până îmi răspunde. Întârzie să răspundă. Ori este cu Hulk! Ori la job. În sfârșit îmi răspunde și ea.

 ― Hei! Ce faci iubito? vocea ei caldă îmi produce câteva lacrimi în colțul ochilor.

 ― Hei! Nu prea bine!

 ― Ce s-a întâmplat Raya? oftez tristă în receptor.

 ― Of, multe s-au întâmplat, Devon! Mie dor de voi! mă smiorcăi mai ceva ca un bebeluș.

 ― Și nouă ne este dor de tine iubito! am uitat cât de caldă poate fi vocea ei, în zilele astea. Ce este, te sperie muschiulosul?

 ― Mă sperie ce simt eu! Și el! Știi când ți-am zis că îl voi face să se îndrăgostească de mine, uite că am căzut în propriul joc.

 ― De ce spui asta? Tu care ești viața însuși!

 ― Hm, cum să zic Dev, nebunia asta m-a băgat în belea. I-am oferit speranțe unui om, când eu nu pot să fac lucruri nebunești! Cum ar fi experiența unei nopți de sex cu un străin, să ies la o cină cu un om normal. Că oamenii tatei sunt pe urmele mele.

 ― Of iubito! Este greu să fii fiica de șeic!

 ― Este al dracului de rău!

 ― Și cum este, el? curiozitatea din vocea ei mă face să scap un mic surâs.

 ― Vrei adevărul sau o încercare de-a lui?