Dorințe întunecate!| FINALIZATĂ|

Capitolul 7

   Soraya

     Când am acceptat interviul a fost o încăpățânare a mea să aflu ce văd toate femeile așa special la el. Mi-am jurat mie însumi că îl voi face să se îndrăgostească de mine, dar se pare că am căzut victimă în propriul joc. Stau la marginea patului și rumeg spusele lui. Dacă accept am din start funia în jurul gâtului care mă propulsează într-o lume a necunoscutului, dar și a haosului.

    Haos ce mă dă peste cap din toate punctele de vedere. În primul rând este onoarea mea ca femeie. În al doilea rând onoarea familiei mele și nu în ultimul rând persoana care în mai puțin de zece minute este aici în cameră. Un refuz, este multă bătaie de cap și un mare război.

     Dacă refuz îmi pun nevroticul pe cap. Un nevrotic care ar face orice numai să obțină ce își dorește cu orice preț. Oftez din toată inima, obosită. Sincer nu știu ce dracu să fac! Mi-e dor de Devon. Mi-e dor și de Hulk. Mi-e dor de familie, care m-au sunat zilele din urmă. Vreau să îi simt brațele mamei în jurul meu și să îmi ofere sfaturi. Sfaturi care mereu m-au ajutat în viața. Of Devon, am mare nevoie de tine!

    Of Soraya, Soraya, te-ai ars fetițo, începi să simți ceva pentru aiuritul ăsta brunet, plin de cerneală și cu ochii negri ca smoala. Felul cum reacționează și cum ripostează la tot chinul pe care îl supun, îmi face sângele în vene să clocotească. Cum mă privește și mai ales cum își mușcă buza inferioară, mă răstalmăcește pe interior.

     Caut în dulap un tricou gri, în ton cu starea mea, o salopetă scurta din blugi, pantalon nu fusta, nu de alta, dar nu îi vreau mâinile pe sub ea băgate. Că bărbații când văd una își fac mii de idei și planuri în mintea aia a lor bolnavă. O pereche de sandale fără toc, o șuviță de păr prinsă în vârful capului și gata. Sunt palidă la față, nu prea m-am alimentat bine zilele astea, trag tare să termin cât mai repede, să ajung acasă la familie.

    Mă dau cu un strop de parfum când apare. Zici că este ceas elvețian că și bate la ușă agitat! Poate să aștepte că doar nu stă în apă. De unde răbdare că Adamastos duce lipsă din plin de ea. Intră în camera ca o furtuna cu ochii negri. Se uită lung la mine, nu lung, cu poftă și o licarire ciudata în ochi. Dacă tot sunt la momentul sincerității, trebuie să spun că dacă accept să petrec restul zilelor aici pentru mine este ceva nou.

    Nu am încercat niciodata mai mult de  câteva atingeri, săruturi și strângeri în brațe. În familia noastră virtutea și puritatea unei femei este sfânta. Că am intrat peste el în duș asta este altceva, nu sunt eu un drăcușor căruia îi place să agite apele? Dar mai ales că nimeni nu interzice privitul și sărutul.

         ― Titirez ești gata să petreci o seara cu mine? îmi iau aparatul foto de pe noptieră și mă răsucesc pe călcâie cu fața la el.

    Ciudat, are un zâmbet pe buze destul de mare. Nu prea îmi place, ori pune ceva la cale? Îmi oferă mâna lui, ezit câteva secunde, dar mă îndeamnă din priviri să accept. Ne împreunăm mâinile și ieșim din cameră. Sofia dă cu aspiratorul la etaj. Se oprește în loc și oftează din toată inima.

        ― În sfârșit a avut pantaloni pe el și a făcut pasul ăsta! grăiește mândră femeia de rezultat.

    Alex îi face cu ochiul și îi mimează din buze un mulțumesc. Femeia îl dojenește cât timp coborâm scările.

         ― Alex, dacă aflu că nu ești cuminte cu fata, uit că ești bărbat în toată regula, te bat la fundul gol! țipă din capul scărilor.

          ― Am înțeles femeie! Ai o oră de când îmi ții prelegerea asta! ofuscat mai este, se vede că bătrâna a stat pe capul lui.

    Încerc să îmi rețin criza de râs care mă încearcă, dar nu reușesc. Hohotesc din toată inima, numai când îmi imaginez cum stă pe scaun cu el la fundul gol în poala ei și îi oferă lovituri cu nuiaua. Se uită la mine cu ochii întrebători.