Dorințe întunecate!| FINALIZATĂ|

Capitolul 8

   Alex

  
Încerc să îmi deschid pleoapele lipite una de alta. Cu greu o fac, din cauza luminii mult prea orbitoare. Îmi zgarie retina. Mă întorc pe partea cealaltă să nu mai văd lumina cu pătura în cap. Aici este deja magie cu iz de parfum, miroase a vanilie. Parcă sunt setat, că imediat deschid ochii, mă uit în jur și văd că sunt în camera Titirezului.

Nu se vede prin jur, încerc să mă ridic din pat, dar naufragiez ca o balenă la mal. Capul îmi bubuie foarte tare, de zici că îmi bate cineva toba în tâmple. Stomacul mă alertează pentru o vizită la baie, o greață oribilă mă cutremură din toate încheieturile, îhi rea băutură.

 ― Futu-i mama ei de băutura, nu mai beau! Îmi face raționamentul să dispară și mă simt al naibii de rău.

 Îmi duc mâna prin păr și oftez lung, of Soraya, mi-ai dat lumea peste cap în câteva zile. Am devenit dependent de prezența ta vulcanică, de parfumul tău, de ochii tăi caramelii. Mă ridic din pat și îmi deschid nasturii de la cămașă, mă plimb prin cameră când îi văd telefonul pe noptieră.

 Mă mănâncă degetele să îi umblu prin el. Aseară după ce am lăsat-o acasă, am plecat la bar, am băut de unul singur până mi-am făcut creierii praf. Dar am avut timp de gândire și voi face ceea ce mi-am propus. Voi urma planul care l-am gândit când veneam pe drum spre casă.

Caut în telefon numărul tatălui ei. O discuție cu șeicul Kareem o să fie foarte benefică pentru mine și pentru viitorul nostru Titirez. Scriu pe o bucată de hârtie numărul tatălui ei si o introduc în buzunarul pantalonilor. Ies din camera, dar nu înainte să îi închid telefonul și să îl pun înapoi pe noptieră.

Sofia bântuie la etaj cu o cârpă de sters praful și o sticlă de lichid de lustruit mobila. Îmi aruncă cea mai urâtă căutătură a ei. Mă șterg la ochi, cine știe poate am vedenii din cauza alcoolului din seara din urmă. Nu, nu am vedenii, femeia asta chiar mă castreză din priviri. Au! Deja simt durerea, înghit cu greu.

  Mă dezbrac de cămașă să fac un duș, pornesc spre baie, când vocea ei rigidă mă oprește în loc preț de câteva momente.

― Eram sigură că o vei da în bară! Hm, ce să zic, bine mai semeni cu răposatul.

Îmi arcuiesc sprînceana stânga la ea, femeia asta sigur nu a băut dis de dimineață, că prea trăncănește fără rost?

 ― Ce răposat femeie? Tu sigur nu ai febră?

― Am pe dracu! Ai făcut fata să plângă! Eram sigură că începi cu farmecele tale. Nu poti să îți ții pantalonii pe tine, tipic tuturor bărbaților, văd doi craci lungi, o pereche de sâni rotunzi și fermi și niște ochi suplimi, gata, a sărit pe ea! bate din palme în fața mea cu patos.

 ― Nu am făcut nimic femeie! Nu am sărit pe ea! mă ia de urechi ca pe un copil mic și mergem spre bucătărie.

 ― Stai jos! îmi ordonă ofuscată, ia o cană din suport și toarnă cafea în ea, miroase așa de bine că parcă și mahmureala mi-a trecut ca prin magie. Bea!

 Mă supun femei că altfel mai stau și cu ochii vineți! Sofia a fost mereu un stâlp de bază în educația mea, am vorbit cu ea lucruri ce nu le puteam discuta cu părinții. În special despre femei. Ea știe că mereu i-am cerut ajutorul, sfaturi. Și mereu a fost acolo să mi le ofere din inimă. Când greșeam, pedeapsa era pe măsură. Câte o palmă după ceafă și o muștruluială pe măsură.

 ― Ce vrei femeie nevrotică! Au! mi-a și lipit o palmă după ceafă.

  ― Așa te-am educat eu copile? Unde îți este bunul simt? ochii ei cercetători mă fac să înghit cu dificultate cafeaua.