6

589 69 28
                                    


ce am avut noi.

POV. Chris

— Îți bați joc de mine, m-am săturat. Nu pot sta cu fundul în fotoliu toată ziua, înțelegi? Vreau și eu mișcare, îi spun enervat.

— Domnule Wallace, cu tot respectul, trebuie să înțelegeți. Din cauza stresului, aveți febră musculară. Dumneavoastră pur și simplu veniți la sală și fără încălzire— realizați cât de nesănătos este? Dacă continuați în așa mod, o să ajungeți precum tatăl dumneavoastră. Nu o să mai fiți în stare să vă ridicați din pat deoarece o să vă doară tot în dvs. Ascultați sfatul meu și nu vă comportați precum un adolescent. Deja sunteți matur în toată firea.

Îmi dau ochii peste cap neimpresionat și îmi încrucișez brațele sătul la piept. Mă dureau mușchii îngrozitor, în special cei de la picioare, iar corpul mi-l simțeam răpus fără de putere. Dar oricât de mult m-ar ajuta o săptămână liberă de toată această presiune socială, nu prea puteam să-mi iau nimic liber.

— Am înțeles asta, dar nu pot sta în loc toată ziua. O să-mi treacă peste câteva zile.

— Asta dacă aveți noroc. Să nu vă treziți că după să mă sunați că fiecare mușchi din dvs urlă de durere. Eu vă sfătui înspre binele dvs, nu vă vreau răul.

— Păi doar am mers puțin! Nu-i așa rău. 

— Ați mers puțin? Mă privește sătul, fixându-și brațele pe șolduri. Efectiv v-ați împins corpul la maxim pe banda de alergat. Mai ales alergatul, când vă dor picioarele atât de mult din cauza febrei… de ce vă chinuiți singur? 

— N-a murit nimeni de la asta, nu?

— Vei fi tu primul, murmură mai mult pentru el.

Mă ridic de la masă și îi zâmbesc scurt.

— O să iau în considerare sfatul tău și o să mă gândesc cum să te trimit dracu în cea mai politicoasă metodă. 

— Christopher, pentru numele lui Dumnezeu, poți avea răbdare o săptămână? Aici se include și sexul. Corpul tău are nevoie de o pauză sau după vreo două săptămâni nu o să te mai pot scoate din pat.

Mă strâmb. 

Plictisitor. Bine, gata, o să mă gândesc ce ofertă îmi este mai convenabilă și o să văd ce fac. De fapt, eu încerc, nu trebuie să mă judeci. Acum dacă nu te superi, am de pregătit pentru premiera unui film pe care l-am sponsorizat și sunt destul de ocupat.

Nu-i vedeam fața medicului, dar după suspinul scurt, știam că și-a dat ochii peste cap. Nu era vorba că nu mă interesa ce zicea el— durerea musculară era o durere-n fund, simțeam că aș putea cădea de pe picioare din cauza ei, dar aveam toate interviurile alea. Să le anulez, asta ar însemna că nu m-aș mai întâlni cu Leo.

Iar dacă după 3 ani aceasta eram cam singura șansă cu care puteam să ne întâlnim fără să o spun pe față că-mi doresc să-l văd. Aveam ego măcar. Dar nu puteam pierde șansa.

///

— Trebuie să vii cu mine și aici? Îl întreb pe roșcat confuz.

— Ai citit programul? Mă privește nemulțumit. 

Râd sec. M-a prins și aici. Știam deja că la premiera filmului o să fie reporteri sau paparazzi, era imposibil să nu existe, dar nu știm că și Leo trebuia să vină. Nu era de parcă mă deranja, totuși… dar avea să se simtă puțin inconfortabil. La premieră nu mă duceam singur, venea și Alysha. 

I can't help but love you (boyxboy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum