I can't help but love you (boyxboy)

22

Flori.

Nu ne-am văzut de destul de mult timp deja. Când a fost ultima dată? Cred că atunci când am discutat despre divorț. Da, despre divorț. Timpul s-a scurs atât de rapid, acum eram deja în ziua în care ea nu îmi va mai împărți numele.

Mă bucur, sincer. Nu o să îi spun asta, deși era evident. Nu a fost o soție rea— doar eu am exagerat. Însă acum mă simțeam mai liber. Însă pentru cine? Oricum singur rămâneam.

— Mă bucur că putem încheia asta fără prea multe remușcări.

— Au fost suficiente la nuntă, râd încordat, iar un zâmbet se schiță pe buzele femeii.

Nu mai adăugă nimic, în timp ce avocatul ei îmi întinde mie niște hârtii. Îmi trec privirea printre ele destul de fugitiv, dar știam deja că nu este nimic suspicios și doar le semnez. Tot ce îi rămânea ei era casa și mașina. Nimic altceva nu a mai vrut de la mine și nu era de parcă mă deranja.

— Prieteni? Zâmbește și își întinde mâna. 

— Ești invitata mea la deschiderea oficială a lanțului de hoteluri Wallace. Te aștept, vino cu partenerul tău.

Femeia chicoti. 

— O să fim prezenți. Te asigur.

— Și cum viața în ultimul timp? Ce face ăla mic? Zâmbesc.

— Crește! Încă nu am simptome atât de pronunțate, dar ușor, ușor, încep deja să am pofte. Vine coșmarul, surâde.

— Are cine să aibă grijă de tine? Îmi rezem obrazul în palmă și o urmăresc cu privirea.

— Mai bine decât el nu poate nimeni să aibă grijă de mine. Merci de grijă, la voi cum stă situația?

Îmi trec ușor buricele degetelor peste materialul de piele al canapelei, într-un mod discret evitându-i privirea. Cine ar fi știut că ar exista o zi în care și vorbesc cu Alysha despre viața noastră romantică aparte?

— La "voi"? 

— La tine și la roșcatul ăla drăguț. Cum îl chema? Laur?

Pufnesc scurt amuzat.

— Leo, o corectez și mă ridic de pe canapea. Și nu există niciun voi, las un surâd tensionat să-mi părăsească buzele. Scuzele mele, înțelegi că sunt ocupat și nu prea pot sta.

— Înțeleg. Păcat totuși, așteptam și eu să-ți găsești pe cineva. Dacă găsești, sunt invitată la nuntă?

— Ai locurile din față, te asigur. Dar nu te agita… o să dureze ceva.

Ea își flutură palma în aer.

— Tipic ție, stai doar la muncă și deja și uiți că mai este necesar câteodată să comunici cu oameni.

— Ei, nici chiar necesar nu este. Îți urez naștere ușoară în caz de nu o să mai avem ocazia să discutăm curând.

— Mulțumesc. Sper că deschiderea va fi un succes și poate îți găsești și tu sufletul pereche curând că așa singur, e cam trist cum îți pierzi nefericit tinerețea.

Îi zâmbesc în schimb, dar nu îi răspund. Asistentul îmi oferă paltonul, în timp ce femeia se pregătea și ea să plece. Poate chiar avea dreptate. Îmi iroseam tot acest timp degeaba. Tinerețe nu va dura o veșnicie și poate dacă pentru mine, indiferent de vârstă, nu îmi va fi dificil să găsesc pe cineva, șansele încât să găsesc pe cineva care chiar să mă iubească pentru cine sunt și nu pentru banii mei, scădeau drastic.