I can't help but love you (boyxboy)

20

Frustrare.

Mă apropii de locul unde trebuia să mă întâlnesc cu Leo, căutându-l cu privirea. Presupun că încă nu a venit, dar verific cu coada ochiului dacă era cineva în jurul meu, iar apoi îmi trag masca pe bărbie, luând o gură rece de aer.

Poate că era greșeala mea că am venit cu 10 minute înainte de ora decisă, dar atunci când venea vorba de el, nu voiam să întârzii. Îmi trag repede înapoi masca peste față, încât să nu mă recunoască cineva și mă rezem plictisit de clădire.

Aveam o "întâlnire" cu Leo. Întâlnire e mult spus deoarece nu urmăream nici un scop romantic, doar să ne întâlnim ca prieteni. Dar nu-mi păsa. Eu eram bucuros cu asta. Așa aveam oportunitatea de a lucra la relația noastră, iar dacă relația lor nu funcționa— poate chiar era oportunitatea mea să mă bag eu. Indiferent de o să funcționeze vreodată, mă bucur de timpul petrecut alături de el. 

Încep inconștient să fredonez o piesă la întâmplare în timp ce scroll-am pe telefon plictisit. Nu era nimic interesant de văzut, însă era o modalitate utilă de pierdut timpul până venea el. Se pare că eram singurul mai nerăbdător, deoarece bărbatul încă nu apărea. Puteam să mă duc în mașină să stau, dar amândoi am căzut de acord la o plimbare, deoarece după cum spunea el "după atât de mult lucru la birou, ți-ar fi util", așa că îl aștept aici.

Vremea era plăcută. 

Îmi aranjez mai bine ochelarii pe nas.

— Oh, doamne, ce cauți aici? Îi recunosc instant glasul și îmi ridic bărbia. 

Îl observ. Stătea la câțiva metri buni de mine, dar era întors cu spatele. Și vorbea cu altcineva… cu un oarecare bărbat dintr-o mașină. Un oarecare bărbat foarte musculos… nu-mi zi că este iubitul lui.

Îmi ascund telefonul în buzunar și încerc să nu ies în evidență, continuând să-i privesc.

— Eu mă plimbam și te-am văzut. Este o zi frumoasă de duminică, o sa presupun că nu ai ce face, deci hai cu mine la o plimbare, îi zâmbește.

Nu arată rău, dar era atât de musculos încât părea un monstru. O să fiu sincer, mă cam speria. Ăsta o fi genul lui Leo? Mă așteptam la un pic mai mult… măcar cineva mai frumos decât mine, deoarece sincer să fiu, arătam cu mult mai bine decât tipul din mașină. AVEA ȘI PĂRUL TUNS SCURT ZICI CĂ ESTE CHEL.

— Uh, sunt puțin ocupat sincer, râse roșcatul inconfortabil și îi zâmbi înapoi.

Nici măcar Leo nu se simte confortabil în prezența ta… de ce te bagi ca musca-n lapte? Jokes on you, el vrea să iasă cu mine, deci ia-ți gândul.

— Ei, cu așa figuri. O să faci mai târziu ce ai de făcut. Haide puțin, te plimb cu mașina. 

Nu are de gând să accepte. 

— Okay. Dar mă aduci tot tu înapoi după, bine? Nu vreau să iau un taxi, îi răspunde simplu și ocolește mașina înspre locul pasagerului.

Ce? Nu am auzit bine?

Drace. Poate totuși se duce 10 minute cu el ca să-l calmeze și după o să se reîntoarcă? Nici nu aveam motiv de ce să mă simt gelos, doar relația era dintre ei doi— însă tot o făceam. Mă rog, el nu era genul care să lase pe cineva baltă, mai ales atunci când era tot el cel care m-a chemat aici.

Oftez. 

Sper. 

Mă rezem de clădire și pufnesc nemulțumit. Măcar a venit și el mai devreme, rezultă că vrea să se întâlnească cu mine. Doar că a apărut idiotul ăla care să se bage în seamă cu el. Îl urăsc. Cum se poate îndrăgosti Leo de unul ca el? Să se despartă și să aleagă pe cineva mai potrivit. De exemplu, cum aș fi eu.