Dulce răzbunare

~Aripi tăiate și răni deschise~

Damian

Aud glasul iubitei mele înainte să cad și văd o săgeată care se înfige în brațul ei.

Merliah se prăbușește imediat. Mă întind repede să îi prind capul ca să nu se lovească.

Ce naiba? O astfel de lovitură nu o afecta în halul ăsta.

-Iubito, ce s-a întâmplat?

-S-săgeata...săgeata n-nu e una obișnuită.

O ajut să se ridice și ne îndreptăm spre castel. A mers o perioadă, dar s-a oprit.

-Trebuie să ajungem la castel.

-Damian...Damian, nu putem ajunge acolo, spune, iar picioarele îi cedează și se prăbușește.

O prind repede în brațe.

-Nu putem, e prea târziu...spune așezându-și mâna peste a mea. Atâtea puteri magice, dar nu-mi pot salva viața.
Nu se poate ține pe picioare așa că o iau pe brațe și mă îndrept spre castel.

-Ce vrei să spui? Merliah, te vei vindeca.

-E vrăjită...

Chipul ei se albește din ce în ce mai tare, iar eu măresc pasul.

-Iubito, rămâi cu mine!

Ochii i se închid și i se deschid.

-Nu o să te pierd!

Mă privește în ochi.

-Doar ține-mă în brațe! Te rog! E ceva ce vreau să-ți spun...

-Nu! Nu-ți iei adio!

-Nu...Damian. Tot ce ai făcut...Știu...Ai făcut totul pentru mine. Pentru regatul pe care l-ai clădit alături de mine.

-Ai fi reușit și fără mine.

-Poate. Vreau să spun ceva ce nu ți-am mai spus de ceva timp... Mulțumesc.

-Vei fi bine, scumpi.

O lacrimă îmi cade pe obraz.

Ridică încet mâna și degetele i se încurcă în părul meu.

-Te rog nu mai plânge...Când va sosi vremea, te voi aștepta în ceruri, cu un trandafir alb care să-ți amintească de clipele-n care ne-am sărutat. Când vei suferi, voi fi cu tine și îți voi trimite lacrimi de sus. Ești tot ce-am iubit, și ce voi iubi...Nu am nimic în afară de tine și de Jase. Sunteți tot ce în urmă eu mai pot lăsa. Te rog să zâmbești și să-ți amintești de clipele frumoase petrecute împreună. Te rog să zâmbești cu mine în suflet, alungă tristețea din inima ta. Știi, trăim în iubire și plecăm în lumină...Nu te voi uita niciodată, Damian. Mereu voi purta în gând privirea ta. Vă voi veghea de sus. Mereu voi fi alături de voi.

O ține acolo până cade fără vlagă, iar ochii i se închid.

NU! NU! NU!

O strâng la pieptul meu, iar lacrimile îmi curg pe obraz fără încetare.

Scot un urlet de durere.

-Merliah! Nuuuu!

Îi ating lănțișorul.

-Dragooo!

Creatura magică ajunge repede la mine și aterizează la câțiva metri mai încolo.

-Nu te-aș fi chemat, dacă aveam de ales. Vreau să te rog ceva...Du-ne la castel.

Dragonul ne lasă la palat. Când aterizează, o dau jos pe Merliah.

-Damian...nu mai ai ce face. Săgeata era făurită din magie...cineva a aruncat un blestem asupra ei și încă unul foarte puternic.

-C-ce?

-Nimic nu poate împiedica blestemul, nici măcar Merliah. Prințesa a fost condamnată la moarte...

M-am oprit cu ea în brațe și m-am uitat la el.

-Am dat greș? Nu am fost în stare să îmi protejez sufletul-pereche...

-Nu, tinere prinț, căci tot ce visai să se împlinească e acum realitate. Ați creat o lume nouă.

-Nu pot să o pierd! E prietena mea! E sufletul meu pereche! E iubita mea! Soția mea! E mama copilului meu! Ea e toată viața mea!

Privesc în jos la fata visurilor mele.

-Arată ca și cum ar dormi.

-Asta și face. Cine a aruncat blestemul, știa ce face. Vraja e mortală, dar prințesa a reușit să îi diminueze cumva din putere. Magia ei nu a rupt blestemul, dar l-a schimbat cât de cât. Merliah nu este moartă, e doar...adormită. A căzut într-un somn adânc precum moartea și nimic nu o poate salva. Nimeni și nimic nu poate rupe blestemul, Damian.

-De ce ar face cineva așa ceva? De ce i-ar face ei așa ceva? E cea mai dulce ființă de pe planetă.

-Nu știu...

Câteva imagini mă lovesc.

-Nu ea era ținta...eu eram.

-Cred că persoana respectivă caută răzbunare. A încercat să lovească în ceea ce are ea mai de preț...familia. Chiar dacă prințesa s-a sacrificat, asta nu înseamnă că atacurile vor înceta...cineva e pe urmele voastre. Fii cu ochii în patru.

-Crezi că se vor întoarce?

-Nu au plănuit de la început ca ea să fie victima. Poate că nu vor mai fi un pericol pentru o perioadă, acum că țelul lor a fost atins, dar nu îți pot garanta că vor înceta. Ceva te frământă. Ce este?

-Dacă nu se va trezi niciodată?

-Niciun om, oricât de măreț, nu își poate cunoaște destinul, dar unele vieți au fost prevestite, Damian. Merliah nu e doar un alpha adevărat. E fostul și viitorul alpha. Ai încredere! Când regatul va avea cea mai mare nevoie, Merliah se va ridica iar. A fost un privilegiu să te cunosc, tinere prinț! Povestea din care am făcut parte va dăinui în mințile oamenilor mult timp de acum. Voi fi alături de tine când vei avea nevoie, dar acum cred că e o idee bună ca eu și puiul de dragon să nu mai locuim aici. Sunt sigur că pe noi nu ne-a luat în considerare. Atacatorul nu trebuie să știe chiar totul despre cei care vă vor ajuta.

Dau încet din cap.

-Încă ceva, spune. Nimeni, dar absolut nimeni nu trebuie să afle că Merliah e în viață. Asigură-te că acest secret rămâne între voi.

-O să am grijă.

Dragonul își ia zborul, iar eu o port pe Merliah pe brațe până în dormitorul nostru și o așez pe pat. Îmi pun mâna pe fruntea ei și lacrimile îmi înțeapă ochii.

-Merliah...