Dulce răzbunare

~Mici momente de iubire~

Damian

~A doua zi~

Când mă trezesc, o găsesc stând în șezut, în pat, privind absentă pe fereastră.

-Hei, șoptesc atingând-o pe braț.

Întoarce încet capul spre mine și își șterge lacrimile cu mâna.

-N-am vrut să te trezesc, spune. Îmi pare rău...

-Iubito, m-am trezit pentru că nu mai puteam să dorm. Nu este vina ta.

O trag în brațele mele și o sărut pe frunte.

-Drago nu te va părăsi niciodată. Va veghea asupra noastră din ceruri, așa cum a făcut întotdeauna. Totul va fi bine. Ești însărcinată, încearcă să te liniștești și să te odihnești.

-Mda, ai dreptate, șoptește.

-Acum că știm ce este, te-ai gândit la un nume?

-Nu. Încă nu. Dar tu?

-Nu. Vreau să îl alegi tu.

Zâmbește încet.

-Ce ai de gând să faci azi?

-Nu știu.

-Chiar ai nevoie de cineva care să te ajute să ții evidența tuturor lucrurilor. E foarte greu să conduci Palatul Consiliului, să antrenezi o armată de ființe supranaturale și mai nou să te ocupi de problemele regatelor noastre. Vorbește cu fetele, sau cu Derek și Adam. Nu trebuie să faci totul de una singură. Iar acum ești însărcinată, ai nevoie de odihnă și liniște.

-Ce ți-am zis data trecută, când eram însărcinată cu Jase? Întreabă ridicând o sprânceană.

-„Sunt gravidă, nu invalidă."

-Exact! Vezi că știi, spune mângâindu-mă pe cap.

-Tot o să le cer să te ajute.

Își dă ochii peste cap și se trântește pe spate.

-Damian!

-Fără proteste. Oricum o să ai nevoie de ajutor. Nu te poți împărți în atâtea locuri în același timp. Derek și Adam se pot ocupa de antrenamentul celorlalte ființe supranaturale, i-ai învățat tot ce știi, se vor descurca. Morgana și Luna te pot ajuta cu îndatoririle regești, iar eu, Leo și Nicholas ne putem ocupa documentele de la palat. O să fie multe hârțogării de citit, și semnat, și scris, dar nu o să ne plângem. Până la urmă e datoria mea să mă ocup de ele. Nu pot lăsa toate responsabilitățile în seama ta.

-Bine, bine.

-Acum să revenim la ce vei face azi.

-Ce vrei de la mine? întreabă așezându-și perna pe ochi.

-Vom ieși la o plimbare.

-A plouat aseară, mormăie de sub pernă.

-Și asta ar trebui să ne oprească?

-DA!

Se aude zgomot de lăbuțe, iar Pongo apare în cadru.

-Treci aici și consoleaz-o! spun bătând cu palma locul de lângă iubita mea.

Câinele sare în pat fără să stea pe gânduri și își bagă botul pe sub brațul ei, apoi își așează capul în poala ei. O lovește încet cu năsucul umed, făcând-o pe Merliah să îi acorde mai multă atenție și să îl mângâie pe cap.

-Rămâi aici cu ea, băiete, spun scărpinându-l între urechi.

-Nu cred că ar pleca.

-Nici eu nu aș pleca dacă aș fi în locul lui. Aș sta în brațele tale toată viața.

-Mhm.

O sărut pe frunte și mă dau jos din pat.

-Mă duc să pregătesc micul dejun.

Mă prinde de braț și mă trage spre ea, sărutându-mă ușor.

-Bine, șoptește. O să mă schimb și cobor imediat.

-Nu, nu. De data asta vei lua micul dejun la pat.

-Nuuuu, protestează ea.

-Ba da! Lasă-mă să fac asta.

-Damian...

-Nu accept un refuz.

-Ok.

Cobor în bucătărie și mă pun repede pe treabă. Pun ibricul cu apă pe foc, iau o cănă din dulap și o așez pe masă, apoi scot un pahar pe care îl așez lângă. Pun pâinea în prăjitor și îi dau drumul.

Decojesc o banană și o tai feli, apoi spăl căpșunile și nectarinele și le tai și pe acestea.

Pe prima felie întind unt de arahide, pun coacăze și apoi pun miere. Pe a doua pun tot unt de arahide, cu banane și puțină miere. Pe următoarea întind cremă de ciocolată și pe deasupra pun căpșuni. Pe ultima felie rămasă întind cremă de brânză și așez câteva felii de nectarine. Le așez pe toate pe o farfurie și le pun de o parte.

Iubitei mele o să îi fac o salată de fructe. Spăl toate fructele pe care le găsesc și le tai. Iau un castronel și pregătesc dressingul în el. Pun suc de lime, miere și coajă de lămâie, și încep să amestec cu un tel. Apoi iau un castron mai mare și pun căpșuni, mure, coacăze, nectarine, portocale, kiwi, mango, struguri, zmeură și adaug dressingul. Scot o paletă din sertar și amestec încet ingredientele. După ce termin, așez castronul lângă farfuria mea și mă apuc să pregătesc o cafea pentru mine. Soției mele îi pun în pahar suc de portocale.

Caut o tavă și așez castronul, farfuria, paharul și cana pe ea. Iau un trandafir alb din vază și îl așez pe tavă lângă. O iau și urc în dormitor.

-Vai, șoptește când mă vede.

Așez tava pe noptieră și o sărut pe obraz.

Pongo se uită lung la tavă.

-Hei, băiete, nu am uitat de tine. Haide.

Cobor repede în bucătărie și îi pun mâncare în bol, iar Pongo se apropie repede de bol și înfulecă cu poftă.

Urc înapoi în dormitor și mă așez lângă Merliah care deja mânca din castronul cu salată.

-Deci, cum ți se pare?

-E bun, spune.

-Doar bun? întreb ridicând o sprânceană.

-Iubitule, mi-ai făcut o salată de fructe. Ce te așteptai să spun?

-Că e extraordinară!

Zâmbește și ia o gură de suc.

-Mai ai de lucrat la abilitățile tale de bucătar.

-Nu gătesc atât de rău!

-Iubitule, tu nu prea gătești.

-Hei, în apărarea mea, nu am otrăvit pe nimeni cu mâncarea mea.

-Cum ai putea otrăvi pe cineva cu o salată de fructe și pâine prăjită?

-Sunt muuulte modalități.

-Deja vrei să scapi de mine? Vrei să mă otrăvești? Știu că povestea noastră de dragoste a avut un început ciudat, dar credeam că avem o relație și o căsnicie fericită, spune ducându-și mâna la inimă ca să dramatizeze.

-Dacă finalul povestii noastre este unul fericit, ce mai contează cum a început?

-Tu ești finalul meu fericit, șoptește și mă sărută.

-Iar tu ești finalul meu fericit, spun.