~Tot ce a costat-o~

31 4 0
                                    

Merliah

Vocea soțului meu îmi răsună în minte.

-Merliah, iubito, dacă mă poți auzi, întoarce-te la mine. Știi că iubirea mea pentru tine e infinită. Doar întoarce-te la mine și ne vom zdrobi inamicii împreună.

Mi-ar plăcea asta.

-După, noi doi vom face o fetiță.

Am zâmbit când am auzit.

-Îi vom pune un nume exotic ca Xandra, Azura, Queenie, Rubina. Îți plac, nu?

Azura chiar e un nume frumos, dar celelalte? La naiba, nu! Mintea mea exploda numai la gândul că micuțul nostru îngeraș va purta un astfel de nume! Glumea, nu? Sunt sigură că glumea!

Merliah.

Privesc în jur, dar nu văd pe nimeni. Mintea îmi joacă feste.

Merliah.

-Cine ești? strig.

În fața mea apare o tânără cu părul alb și lung. Când mă uit în ochii ei, e ca și cum aș vedea luna. Poartă o rochie lungă, albă, iar în frunte are o semilună care strălucește puternic.

-Sunt Selena.

-Zeița Lunii.

-Cred că ți s-a spus că va fi nevoie de un sacrificiu ca să te întorci în lumea muritorilor, nu?

-Da.

-Și ești dispusă să faci un asemenea sacrificiu?

-Da, spun fără să ezit.

-Odată ce te vei întoarce în lumea ta, puterile magice vor dispărea. Îmi pare rău, dar dacă ți-aș lua puterile de vârcolac, ai deveni muritoare și nu vei mai putea fi niciodată un vârcolac...

-Știu că iei decizia corectă, dar fără magie, nu o voi putea învinge pe Corvina.

-Vrăjitoria e învinsă de vrăjitorie, prințesă. Tu nu te-ai născut cu puteri magice, ele provin de la Marele Dragon. Eu nu am distrus legătura dintre voi doi, eu ți-am luat magia care trece prin legătura voastră.

-Nu înțeleg...Ce înseamnă asta?

-Doar magia din perioada Vechii Religii te poate ajuta să o învingi pe Corvina. Înalta Instanță a Vechii Religii te-a sfătuit să înveți magia neagră pentru a o putea învinge pe vrăjitoare odată pentru totdeauna. A sosit clipa, prințesă. E timpul ca tu să stăpânești magia neagră și să o folosești pentru a face bine.

-Cum aș putea face asta? Ai spus că îmi voi pierde puterile când mă voi întoarce.

-Ești înțeleaptă, Merliah. Vei știi ce ai de făcut. Gândește-te unde a luat naștere magia și atunci vei știi unde trebuie să te duci.

Îmi zâmbește.

-Ești marcată de destin de când te-ai născut și știu cât de greu și apăsător este acesta, dar, crede-mă, nimeni nu e mai capabil ca tine să îi faci față. De asta te-am ales pe tine...De când erai mică, ai purtat semnul meu-semiluna. Știu că nu ți-a fost tot timpul ușor, dar ai trecut peste toate obstacolele. Ai trecut peste cu ajutorul lui Damian. La fel vei trece și acum. Știam că sunteți potriviți unul pentru celălalt. Am încredere în tine, Merliah. Am încredere în tine și în Damian. Am încredere în dragostea voastră și în voi mai mult decât îți poți imagina. Sunt mândră de voi. Acum e timpul să te trezești, Merliah. Familia și prietenii tăi au nevoie de tine.

Când deschid ochii, văd chipul îngrijorat al lui Damian.

-Ceea ce ai zis e foarte frumos. Dar te rog, șterge-ți numele alea din cap!

-Desigur. Bine ai revenit, regina mea.

După ce rostește cuvintele, privirea mi s-a întunecat. Când mă trezesc, văd o tânără cu părul șaten și ochii ciocolatii.

-E o onoare să te întâlnesc în sfârșit, prințesă.

-Cine ești?

-Sunt Nimue, doamna lacului, spune și mă ajută să ajung la mal.

Nimue îmi aruncă o ultimă privire și zâmbește.

-Ești frumoasă ca un înger.

-Mulțumesc! Și tu ești foarte frumoasă.

-Acum e timpul să pleci, oamenii tăi au nevoie de tine, spune și se scufundă în apele reci ale lacului.

Ies din apă și mă uit la Drago și Luna.

-Bine ai revenit, prințesă, spune Luna.

Dau încet din cap. Ridic privirea și mă uit la lună. Razele acesteia cad peste mine și dintr-odată hainele mele se schimbă. Acum sunt îmbrăcată într-o pereche de blugi negrii, bocanci și un maieu negru. Părul îmi este prins în coadă, iar pe braț îmi apare o brățară din aur alb sub formă de semilună.

Mă uit la Marele Dragon.

-Mi-am pierdut puterile magice, Drago. Nu mai sunt, puterile mele nu mai sunt...

-Atunci va trebui să le recapeți. Îmi pare rău, prințesă, dar eu nu am asemenea puteri mărețe.

-Atunci, le voi recăpăta singură.

-Unde vrei să te duci?

-În locul în care a luat naștere magia. Mă duc în Peștera de Cristal din Valea Regilor Căzuți. Crezi că mă poți duce acolo?

-Te pot duce eu, spune Luna.

Mă prinde de braț și rostește o vrajă care ne duce în fața intrării în peșteră.

-Așteaptă-mă aici, spun.

-Nu...vin cu tine.

-Nu, trebuie să fac asta de una singură.

Dulce răzbunareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum