Dulce răzbunare

~O dimineață frumoasă~

  Damian

Au trecut câteva săptămâni de când am  făcut dragoste cu ea, iar acum dormeam în pat cu soția mea, în căsuța de pe malul lacului.

  Zâmbesc sub sărutările ei și spun ținând ochii încă închiși:

-Să tot fiu trezit așa în fiecare dimineața!

  O trag aproape de mine și Merliah își lasă capul pe umărul meu. Adormit, bâjbâi după creștetul ei și îi depun un sărut zgomotos.

-Te iubesc, frumoaso!

  Deschid într-un final ochii și las toată lumina dimineții să mă învăluie cu totul. Eram odihnit, dormisem bine și fără coșmaruri. Îmi relaxasem toți nervii din corp în casa pe care o construisem acum mai bine de câțiva ani.

  Mai aveam câteva ore de liniște până când ni se alătură restul găștii așa că mă ridic în capul oaselor și lipăi cu picioarele goale pe podeaua rece, dând un ocol patului și ducându-mă la baie ca să mă spăl pe dinți.

  Mă întorc înapoi în cameră cu mâinile ude de apă rece și mă duc în pat peste soția mea. Îi ating pulpele dezvelite și apoi spatele.

-Ar fi cazul să te trezești, iubito!

  Mă feresc din calea unei perne care zbură în direcția capului meu și o las să aterizeze pe podea.

-Faci mizerie, iubito. Avem musafiri, o cert în joacă.

  Ea nu spune nimic.

-Te simți bine, iubito?

-Da.

-Sigur? De câteva zile nici nu mai râzi la glumele mele. N-ai mai zâmbit de trei zile.

-Nu cred că aveam motive să zâmbesc.

-Hai, frumoasa adormită. Dă-te jos.

  Merg să iau perna de jos. O arunc înapoi în pat direct în capul soției mele și apoi țâșnesc din cameră alergând în jos pe scări.

  Aveam poftă de o cafea pe terasă și mă duc să pun ibricul pe foc. Pun pentru Jase un ibric pentru cacao cu lapte și pregătesc trei căni mari, aliniate lângă aragaz. Musafirii puteau să mai și întârzie din partea mea. Voiam să mai stau puțin singur cu soția mea și cu fiul nostru și să admir frumusețea lacului de care nu mă mai satur.