~Cheia înțelepciunii~

35 3 0
                                    

Merliah

  În fața mea se află o casă frumoasă, în spatele căreia se află o pădure și un pârâu. E atât de liniște aici.

Mă apropii de ușă și bat încet în ea. După câteva minute, o fată de vârsta mea apare în prag.

E atât de frumoasă. Buclele lungi și negre ca abanosul îi scot în evidență ochi mari și albaștri precum cerul, buze roz și pielea albă. Poartă o rochie galbenă, simplă, cu floricele, care îi ajunge până deasupra de genunchi.

Se uită la Drako, iar apoi privirea i se oprește asupra mea.

-Numele meu este Morgana. Tu cine ești?

-Eu sunt Merliah.

-Te pot ajuta cu ceva?

-Știi ceva despre cheia înțelepciunii?

-Poate, spune și deschide ușa mai mult, făcându-mi loc să intru.

Mă invită să iau loc pe canapea.

-Ai bătut cale lungă până aici. Cred că ai motive întemeiate să străbați drumul acela ca să ajungi la mine.

-Așa e.

-De ce ești aici?

-Familia, prietenii și oamenii mei au nevoie de ajutorul meu.

-Și ce ai putea face tu în fața puterilor Corvinei?

Mă uit la ea cu ochii măriți.

-Știai?

-De aici văd totul, prințesă. Corvina e o vrăjitoare puternică. E periculoasă.

-Știu.

-Și nu îți pasă?

-Îmi pasă doar de oamenii mei. Nu-mi sunt doar prieteni, îmi sunt frați. Orice m-ar aștepta, nu-i voi abandona. Pentru că nici ei nu m-ar abandona.

-Înțeleg. Aș vrea să nu fie așa, dar înțeleg.

Se ridică și se duce în bucătărie, de unde scoate o cheie dintr-un sertar, iar când se întoarce mi-o așează în palmă. Privesc atentă la obiectul din mâna mea.

-S-a întâmplat ceva? întreabă uitându-se în ochii mei.

-Nu, doar că e prea ușor, șoptesc.

O sprânceană i se arcuiește.

-Prea ușor?

Stau puțin pe gânduri în timp ce o privesc.

-Cheia asta nu duce nicăieri, nu? Nu cheia asta e răspunsul, spun răsucind-o între degete fără să îmi iau ochii de la fată. Tu ești răspunsul pentru toate, nu-i așa?

-Ce să fiu? întreabă inocentă

-Morgana, tu ești cheia cunoașterii.

Zâmbește încet.

-Așa e. Oamenii mi-au spus în multe feluri. Sunt ultima din neamul meu. Cândva, eram venerați de toată lumea. Dar acele vremuri s-au dus demult. Sute de ani, am fost vânați, până am rămas singură. Iar acum, acesta este ultimul meu refugiu în care pot fi în siguranță.

-Sunt momente când simt cum greutatea destinului mă strivește. Dar nici nu se compară cu ce duci tu.

-E o binecuvântare și...un blestem.

-Ești înțeleaptă, Merliah.

-Dacă nu Corvina este blestemul meu, atunci cine este?

-Tu. Ai încredere în tine, Merliah. Ia în considerare și sfatul Înaltei Instanțe a Vechii Religii. Cele trei prezicătoare au dreptate, ai nevoie de cea mai puternică magie. Știu că nu vrei, dar tu ești cea care decizi cum utilizezi magia. De tine depinde să o folosești în scopul binelui sau al răului.

-Știu...

-Merliah, în inima ta nu există pic de ură sau rău. Știu că vei face ceea ce e drept și corect cu puterea pe care o vei primi.

-Dar eu nu am cum să învăț acea magie...Nu am timp.

-Poate că nu ai timp, dar dacă te vei duce în locul în care a luat naștere vechea religie, vei afla cum să stăpânești acea putere și vei putea să îți ajuți prietenii.

-Peștera de Cristal.

Dă încet din cap.

-Vrei să mă întrebi ceva?

-Nu. N-ar fi bine, spun ridicându-mă și îndreptându-mă spre ușă.

Morgana mă urmează afară.

-Înțelepciunea ta va dăinui în mințile oamenilor, Merliah.

Mă răsucesc spre ea.

-Morgana?

-Da?

-Pot totuși să te întreb ceva?

-Sigur.

-Există vreo șansă ca eu să mă întorc în lumea mea?

-Da. Lacul din Pădurea Fermecată e cheia. Nu este un simplu lac, ci este unul magic. Apele lui te pot vindeca de blestemul Corvinei. Dar ține minte, trebuie să te ducă în acel loc când este lună plină.

-Dar eu nu pot să le spun cum mă pot salva.

-Te pot ajuta eu. Îți pot oferi șansa să te duci pe pământ.

-Dar?

-Dar va fi sub formă de spirit. Îți vei păstra forma exact ca aici, dar vei fi o fantomă. Și nu vei avea mult timp la dispoziție.

Dau încet din cap, iar Morgana rostește ceva și mă trezesc în fața castelului. Trec prin pereți și continui să merg până ajung în dormitor. Acolo, Damian dormea pe canapea, acoperit cu o păturică.

Drago.

Dulce răzbunareWhere stories live. Discover now