Dulce răzbunare

~Noi~

Merliah

Mă uit în ochii lui și deodată mă privește altfel.

-Ești bine?

-Voiam să fiu persoana care îți umblă prin minte de fiecare dată când te trezești, dar și când pui capul pe pernă, dar se pare că tu ești cea care îmi acaparează gândurile în fiecare secundă. Voiam să fiu acea persoană pentru care vei lupta indiferent de orice și chiar sunt. Voiam să mă iubești așa cum te iubesc eu, din toată inima, dar, să fiu al naibii, tu mă iubești cu fiecare părticică din inima ta...Tu știi cât de mult te vreau lângă mine? Vreau să fii lângă mine și să-mi spui că totul va fi bine. Te vreau acum, aici, pentru totdeauna. Te-am găsit din întâmplare, dar acum ești tot ce am nevoie. Ești fata care a intrat foarte ușor în inima mea și vei sta acolo pentru mult timp. Tu poți să îmi alungi toate gândurile care mă frământă. Poți să stingi orice durere din sufletul meu, aprinzând un foc de iubire care îmi topește inima. Tu ești cea care mă face să iubesc. M-ai făcut să înțeleg că iubirea este cel mai scump cadou pe care i-l poți oferi unui om. Din dragostea noastră s-a născut Jase...

-Ți-ai amintit...ți-ai amintit de mine, șoptesc.

-Cum aș putea să te uit, iubito? Puteam să te pierd. Ce naiba, chiar puteam să te pierd. Și dacă nu aș mai fi avut șansa asta, de a sta de vorbă cu tine, așa cum fac în clipa asta, dacă mi-ai fi fost luată și-aș fi pierdut ocazia să-mi petrec zilele cu tine, să fiu cu tine, să te iubesc, nu mi-aș fi iertat-o niciodată. Așa că, știi ce, Merliah, o să las deoparte toate vrăjelile acum...Eu tot trebuie să îți spun ce am de spus, și n-o să regret că ți le-am spus. Trebuie să-ți spun că te iubesc, Merliah. Vorbesc serios. Pe bune. Iubesc felul în care gândești, chiar dacă e al naibii de enervant uneori, dar chiar și așa, tot e drăguț. Îți iubesc curajul. Îți iubesc zâmbetul, vocea. Sunt atât de multe lucruri pe care le iubesc la tine, încât știu că te iubesc pe tine. Și mie îmi e frică. În unele momente mă întreb ce merit, dar suntem împreună. Lasă-mă să te iubesc. Riscă și lasă-mă să te iubesc, îndrogostește-te de mine și, iubito, o să-ți fiu mereu aproape să te susțin. Vom trece împreună prin toate, regina mea.

-Și eu te iubesc.

S-a mișcat, coborându-și gura spre a mea.

-Tot ceea ce trebuie să spui e că mă iubești. Atât și nimic mai mult.

Am râs, iar zâmbetul i s-a lățit.

-Te iubesc, Damian. Te iubesc. Te...

El m-a întrerupt cu ajutorul gurii, iar în sărutul lui n-a mai existat nici urmă de blândețe. A fost un sărut apăsat, mistuitor. Sărutul lui mă ardea, mă revendica.

-Se spune că dacă nu ești pregătit să îți dai inima, atunci înseamnă că nu ești îndrăgostit cu adevărat. Eu am capitulat, iubito. Inima mea e a ta. Poți să o frângi. Poți să o rupi în mii de bucățele. Fă ce vrei cu ea, dar nu mă mai părăsi niciodată.

-Nu o voi face, Damian.

-Promiți?

-Promit.

-Ești o adevărată regină, una pe care orice rege ar dori-o.

-Regele meu.

-Datoria mea nu va fi față de un regat, de pământ sau de tron. Tu ești familia mea. Voi fi mereu alături de tine și doar de tine. Și dacă asta nu e ceea ce fac regii...atunci nu vreau să fiu rege, șoptește.

Îl sărut pe obraz

-Încă n-am uitat de cealaltă promisiune, murmură pe buzele mele.

Îmi cuprinde talia cu brațul și mă trage mai aproape de el.