Dulce răzbunare

~Iubire veșnică~

Damian

Eram la castel când am văzut jeepul negru al soției mele că se apropie. Ies în întâmpinarea iubitei mele. Nu aveam cuvinte să îmi exprim iubirea și admirația pe care o simțeam, iar lacrimile erau vizibile în colțurile ochilor.

I-am deschis ușa și am ajutat-o să coboare.

-Draga mea...șoptesc și o sărut pe frunte, cu grija să nu îi stric machiajul.

Da, le-o cam luasem înainte mamei soției mele și a mamei mele. Dar, utlimele zile mi-au schimbat viața, și nu m-am mai putut abține. Îmi vedeam iubita alături de mine, cel lângă care își va trăi viața. Așa că voi fi iertat! Fetele s-au strecurat ușor pe lângă noi ca să se asigure că totul era în regulă.

-Dragule, de ce plângi?

-De bucurie.

Îmi șterge lacrimile și deschide portbagajul de unde scoate o plasă.

-Dă-mi voie să te ajut, spun și îi iau punga din mână.

Îi cuprind talia și ne îndreptăm încet spre intrarea în castel.

-Ce zici dacă mergem la casa de pe malul lacului?

-Cum dorești iubito.

Când am ajuns, i-am deschis ușa.

-Nu te-ai pregătit încă? întreabă în timp ce urcăm scările către dormitor.

-Nu, scumpi. Mai avem timp.

-Da, o oră.

-O oră?

-Da.

-Iubito, într-o oră pot să fac multe lucruri.

-Nu mai spune, zice fără să se uite la mine.

Îi cuprind talia cu brațele și o sărut pe gât, iar ea zâmbește când buzele îi ating pielea catifelată. Se aude o bătaie în ușă.

-Intră!

Leo și Nicholas își fac apariția în prag.

-Avem nevoie de ajutor cu nodurile la cravată.

Merliah râde și își ia punga de pe pat.

-Atunci, eu vă las. Mă duc să mă schimb. Mă voi duce în celălalt dormitor, spune.

-E o idee minunată. Nu o să te deranjeze nimeni acolo.

-Succes cu cravatele, spune și pleacă.

Îmi iau costumul și intru în baie. După ce mă îmbrac, îmi privesc imaginea din oglindă. Îmi las palmele pe suprafața de ceramică a chiuvetei, apoi îmi plec privirea, lăsând capul în jos. Am dat drumul la apă și o las să curgă. Apoi am luat în căușul palmelor apa rece și îmi arunc pe față.

Trag aer adânc în piept și îmi privesc din nou imaginea din oglindă. Nu mai suport locurile aglomerate. Erau ca un magnet pentru pericol... Acolo unde mă duceam, acesta se ținea scai de mine, urmărindu-mă la tot pasul. Ignor acel sentiment și ies din baie.

Leo și Nicholas stăteau pe pat.

-Ați luat ce v-am rugat?

-Nu, spune Leo. L-au vândut deja.

-Ați stat atât de mult în magazin și nu ați cumpărat nimic altceva?

-Fraierul ăsta e de vina, spune Nicholas. E mai rău ca o mireasă. Mă jur!