Daddy : O dragoste greșită [[Finalizată]]

Capitolul 6

   Otilia

Mama destrăbălatei de lângă mine începe să-și arunce mâinile în aer, țipând spre directoare, dar și spre Dylan. Nu știu ce vrea să demonstreze, în locul ei nici nu mi-aș deschide gura. E o târfă care și-o trage pe bani, iar fiică-sa a moștenito în totalitate. E cunoscută în liceu pentru prestațiile inegalabile.

Dylan privește spre femeie, încrețindu-și nasul de fiecare dată când vocea ei atinge cote înalte. Directoarea îi ține hangul, concurând în tonuri înalte, alături de Iris care mai are un pic și sare împreună cu mă-sa la bătaie.

Privesc spre Iris și sunt foarte mândră de ce am realizat. E plină de vânătai, iar părul ei parcă e băgat în priză. Sunt sigură că datorită acestei picturi, prestanța ei va scădea vertiginos. Fața ei e neatinsă, și-mi pare rău că n-am aplicat și acolo câteva retușuri.

Mi-a jicnit prietenul, iar eu nu puteam să stau cu mâinile în sân. Nu se ajungea aici dacă nu sărea la mine, dar nu am ce să fac. Ura merită răsplătită cu ură. Poate că nu mă enervam așa de mult, dar mi-a jicnit familia. Iar eu nu permit așa ceva.

  - De ajuns, țipă Dylan și e prima dată când îl văd nervos. Dacă aveți impresia că o să cred că această domnișoară care stă pe scaun de când am intrat eu în această cameră, care nu și-a ridicat tonul și care s-a adresat politicos atunci când mi-a vorbit, este de vină atunci, vă înșelați!

Nu se mai aude nimic, doar glasul puternic al lui Dylan care umple încăperea.

  - Să nu mai aduc în discuție faptul că fiica dumneavoastră care este tatuată se află într-o instituție de stat, iar hainele pe care le îmbrăcați atât ea cât și dumneavoastră, denotă faptul că educația lipsește. Ve-ți fi sancționată împreună cu fiica dumneavoastră, așa că vă rog să părăsiți această încăpere.

Termină de vorbit pe un ton calm și politicos. Acestea părăsesc camera cu ochii în pământ, mișcându-se cât de repede pot.

  - Iar dumneavoastră doamnă director, cred că putem să rezolvăm cu... rănile, îi zâmbește politicos Dylan.

Ambele izbucnim în râz, spre susprinderea domului polițist, care arată al dracului de bine în uniforma aceia.

   - Stați liniștit, nu aș putea vreodată să mă supăr pe niște zgârieturi. Când am vrut să lucrez în învățământ, am fost conștientă că vor urma asemenea lucruri. Cineva trebuia să le de-a o lecție acestor.... nu am cuvinte să le descriu, plescăie din buze.

  - Mulțumesc, doamna director!, îi zâmbesc și mă ridic pentru a o îmbrățișa.

Expresia lui Dylan face toți banii. Se scarpină în cap încercând să-și dea seama ce se întâmplă.

   - Eu și doamna director suntem prietene de mult timp. Avem o legătură mai specială, îi răspund.

  - Ei, dragii mei, eu vă las, am ore la a douăsprezecea, se grăbește să-ți ia poșeta și iese pe ușa.

Îmi întorc privirea spre Dylan, care e încurcat dea dreptul. Încep să chicotesc, iar apoi, îl trag într-un sărut, ajungând să fii lipită de trupul lui cald.

  - Nu știam că ești atât de profitoare, mormăie cu capul băgat în părul meu.

  - Pardon! Te înșeli, eu și doamna director suntem prietene vechi. Nu profit de nimeni, dar nu e rău din când în când să ai spatele acoperit, îi mărturisesc.