Daddy : O dragoste greșită [[Finalizată]]

Capitolul 8

Dylan

Am rămas amândoi sub duș.

Am stat acolo, până când pielea degetelor ni s-a încrețit.

După ce Lyla a sunat și ne-a spus că nu va ajunge acasă, inima-mi făcea tumbe de fericire.
I-am spălat părul și pielea, și nu am simțit niciodată un sentiment atât de plăcut. Mi-a povestit cum tatăl ei s-a stins. Mi-a povestit toată viața ei.

Am ascultat-o. Am ascultat-o și am zâmbit încontinuu. Mă simțeam din nou ca un puștan care a descoperit prima dată sexul. Mă simțeam de parcă avem totul. Că nu-mi lipsea nimic.

Iar în momentele alea nu simțeam să o aduc în pragul plăcerii, voiam doar să o țin în brațe. Să-i ascult bătaie inimii și ritmul respirație.

După ce seara noastră la „spa " s-a încheiat, am învelit-o într-un prosop și am întins-o pe pat. Știu unde vă duce gândul, dar nu am făcut nimic. I-am șters și ultima picătură de apă. M-a lăsat să o îmbrac cu pijamalele, iar apoi am adormit amândoi.

Unul în brațele celuilalt.

Inimă lângă inimă.

Trup lângă trup.

Am privit-o cum doarme până motorul Lylei s-a auzit în fața blocului. I-am ascultat respirația și i-am mângâiat părul și coapsele până a adormit. I-am ascultat bătăile inimii, iar un gând nebunesc mi-a trecut prin minte.

Acele bătăi regulate erau pentru mine. Băteau pentru mine.

Am început să zâmbesc cu toată gura, ca un nebun. Iar când Lyla a venit, am părăsit camera iubitei mele și m-am alăturat ei la masă. Cât timp îmi povestea despre ce a făcut ea, o priveam fără pic de sentimente.

Mă gândeam doar, la cum o să reacționeze când va afla de noi.

Sunt prins între două feline și nu știu cum să ies.

********

Îmi întind picioarele pe masa de la birou, iar capul îmi este băgat prin dosarele unui pușcăriaș.

- Frate, te simți bine?, aud vocea lui Igor ca prin vis.

Îmi ridic ochii și îl văd stând pe canapea, mâncând dintr-o pungă cu cipsuri.

- M-aș simți mult mai bine, dacă ai arunca naibii rahaturile ale! Nu vezi că put?, mă ridic și deschid geamul.

Își bagă în gură încă un pumn de cipsuri, râzând cu gura plină.

- Nu știi ce pierzi, sunt foarte bune!, încearcă să vorbească, iar o bucățică de rahat ii cade pe pantofi.

Mă strâmb și mă pun la locul meu. Nu înțeleg cum pot unii să mănânce așa ceva. E moarte curată.

- Lăsând cipsuri la o parte, nu-mi pari bine. Ești prea tăcut de la o vreme. S-a întâmplat ceva?, tonalitatea vocii îi se schimbă în una îngrijorătoare.

- Cam așa, oftez și-mi las capul pe spate.

- Haide, spune-i fratelui tău!, se așează lângă mine și începe să-mi dea coturi.

Așa e. E fratele meu. Cel mai bun prieten.

- Cred că am făcut o prostie, mormăi.

Pufnește.

- Crezi?, mă întreabă râzând.

- Poți să nu râzi. Lasă-mă să termin, mă strâmb către el.

- M-am îndrăgostit de fata Lylei, vorbesc repede.

Încremenește lângă mine. Își întoarce capul râzând, dar când îmi observă expresia feței devine serios.

- Futu-i!, înjură și-și coboară ochii în podea.

- Nu știu ce să fac! Nu vreau să o pierd pe Otilia, și nici nu vreau să am scandaluri cu Lyla.

- Ia-i tras-o?

- Încă nu, îi mărturisesc și-mi vin în minte toate scenariile cu ea tremurând sub mine.

- Cum adică încă nu? Deci, vrei să i-o tragi?

- Mai mult ca orice, mormăi cu capul băgat între palme.

- Păi, ce naiba ai făcut până acum?

- Fata e virgină, așa că ne-am jucat puțin.

Începe să râdă.

- Bine, lungește cuvântul. De când naiba te joci tu cu o fată? Devine ciudat!

- Cum era când tu ai fost îndrăgostit, ha? Ai vrut să o bagi din prima în pat?, îl întreb.

- Nu. Voiam să descopăr până și ultimul detaliu, ultimul centimetri de piele, mormăie.

- Vezi! Eu încă mai am de descoperit.

- Și ce-o să faci?

- O să aștept până împlinește optsprezece ani, apoi îi vom spune Lylei.

- Ești nebun, e minoră! O să intri la corupere de minori dacă află cineva,începe să vorbească apăsat.

- Tocmai de asta o să taci. Nu trebuie să afle nimeni, vorbesc apăsat la rândul meu.

- Să-mi bag. Viața ta e chiar complicată!

Mă bufnește râsul.

- O să o descâlcesc. Am nevoie de ea, Igor! Am nevoie de ea, ca de aer!, șoptesc.

Am nevoie doar de ea.

- Ea, simte la fel pentru tine?, mă întreabă șovăind câteva clipe.

Aprob printr-o mișcare a capului. Amândoi suntem căzuți în limbă.

Mai trebuie să rezist o săptămână, doar o săptămână. Și după, totul o să ia sfârșit. Nu mă interesează decizia Lylei, căpșunica va fi a mea.

Discuția se sfârșește în momentul în care, telefonul începe să sune zgomotos. Ne echipăm și coborâm spre mașini. O nouă misiune, iar când voi termina, vreau să o văd pe căpșunică cât mai repede. Foamea din mine s-a trezit la viață și trebuie hrănită.

*******