Capitolul XX

555 71 0
                                    

Peste câteva minute, când Stephen reintră în sufragerie, patru perechi de ochi îl urmăriră cum avansează, dar întrebările începură să curgă doar după ce se așeză. De cum luă contact cu fotoliul, cele două femei vorbiră într-un glas; mama lui spuse:

- Ce accident?

- Ce corabie? întrebă cumnata lui.

Stephen îl privi pe fratele său așteptându-i întrebarea, dar Clayon ridică doar sprincenele și zise sec:

- Mi se pare greu de trecut peste descoperirea stângace că ești nu numai un „idiot sentimental" dar și „un bun protector".

Nicholas DuVille se abținu de la orice comentariu, deși Stephen avea senzația că francezul părea amuzat de momentul căruia îi făcea față. Lui Stephen îi veni în minte ideea teribil de nepoliticoasă de a chema o trăsură și a-i expedia imediat pe DuVille, dar acesta era un vechi prieten al lui Whitney și, mai mult, prezența lui o va împiedica pe maiestuoasa lui mamă să facă o criză de nervi.

Mulțumit că grupul era nerăbdător să afle adevărul, Stephen își sprijini capul pe spătarul fotoliului și, cu privirea în tavan, li se adresă pe un ton calm.

- Scena la care ați fost martori, între mine și domnișoara Lancaster, este de fapt o farsă. Toată tevatura a început acum o săptămână, cu un accident de trăsură, pentru care am fost răspunzător și care a avut drept rezultat o serie de evenimente pe care sunt gata să vi Ie prezint. Tânăra pe care ați cunoscut-o este atât victima tragediei cât și logodnica decedatului, un tânăr baron pe nume Arthur Burleton.

Din celălalt capăt al sufrageriei Whitney interveni:

- Arthur Burleton este... a fost un ratat.

- Se poate, răspunse Stephen oftând încet, dar țineau unul la altul și urmau să se căsătorească. Veți mai afla din povestea ea că biata Charise Lancaster, pe care ați suspectat-o că este fie o desfrânată fie o vânătoare de avere, care m-a îmbrobodit făcându-mă să-i cer mână, este de fapt o victimă nevinovată și de compătimit a neglijenței și necinstei mele...

După ce Stephen că de povestit și răspunse întrebărilor tuturor, tăcerea se lăsă apăsătoare în cameră; toți încercau să-și adune gândurile. Stephen ridică paharul și sorbi o înghițitură lungă, de parcă sherry-ul i-ar fi spălat amărăciunea din suflet și regretul încercat. Fratele său vorbi primul:

- Dacă Burleton a fost atât de beat, încât să alerge în fața perechii de cai, în plină stradă, pe, ceață, atunci cu siguranță că el este răspunzător pentru propria-i moarte.

- Responsabilitatea îmi apaține, zise Stephen scurt, eliminând irevocabil încercarea binevoitoare a lui Clayton de a-l absolvi pe el. Eu țineam hamurile și ar fi trebuit să fiu în stare să-mi stăpânesc caii.

- Urmând logica ta, bănuiesc că te simți responsabil în aceeași măsură și pentru coletul descărcat, care i-a căzut în cap domnișoarei Lancaster.

- Sigur că da. Nu ar mai fi zăbovit în calea nenorocirii dacă amândoi nu am fi fost preocupați să discutăm despre moartea lui Burleton. Dacă aș fi fost mai atent în ambele ocazii, Clarisa Lancaster ar fi fost astăzi o tânără căsătorită, sănătoasă, alături de un baron englez care îi putea oferi viața la care se aștepta.

- Acum că te-ai convins de asta, zise Clayton, uitând pentru un moment de prezența lui DuVille, te-ai gândit la ce pedeapsă îți vei acorda.

Toți din cameră știau că fratele lui Stephen nu era decât alarmat și contrariat de autoacuzațiile stabilite chiar de Stephen în persoană, iar Nicholas DuVille încercă să degajeze atmosfera încărcată întrerupându-le dialogul cu o remarcă amuzantă:

- Întrucât sunt dornic să previn un duel inutil între voi doi la răsăritul soarelui, lucru care m-ar obliga să mă trezesc la o oră total nepotrivită, pentru a vă fi martor, v-aș sugera cu respect să vă puneți excelentele minți la lucru asupra soluțiilor acestei probleme, mai degrabă decât la a insista asupra cauzelor.

- Nicholas are dreptate, murmură ducesa văduvă, privindu-și paharul gol, cu o mină strâmbă și preocupată. Îl privi pe tânărul intrus și zise: Deși mi se pare nedrept să te amestecăm în problemele noastre familie, îmi este clar că ai mintea mult mai limpede și poți judeca mai clar pentru că nu ești direct implicat.

- Vă mulțumesc, alteța. În cazul acesta, pot să vă ofer ideile mele în această chestiune? Când amândouă femeile încuviințară cu hotărâre, Nicki zise: Dacă am înțeles totul corect, se pare că domnișoara Lancaster a fost logodită cu un biet pierde vară fără o lețcaie pentru care nutrește sentimente calde, dar care nu putea să-i ofere nimic, în afara unui titlu nobiliar. Până acum am fost corect?

Stephen dădu din cap, cu o expresie total neutră.

- Și, continuă Nicki, din cauza celor două accidente pentru care Stephen se consideră vinovat, domnișoara Lancaster acum și-a pierdut logodnicul și memoria. Corect?

- Corect, acceptă Stephen.

- După câte am înțeles, medicul crede că memoria îi va reveni peste câtva timp, corect și asta? Văzând că Stephen îl aprobă, Nicki continuă: deci singura pierdere permanente pe care ea a suferit-o - și pentru care te poți considera răspunzător - este pierderea logodnicului, care deținea un titlu nobiliar neînsemnat și foarte multe obiceiuri nedemne. În cazul acesta - ridică el paharul pentru a toasta parcă pentru capacitatea lui de a raționa - mi se pare că te poți achita de datoria față de ea găsindu-i un alt logodnic, în locul lui Burleton. Dacă logodnicul ales este un bărbat respectabil și în stare să-i ofere același stil de viață la care se aștepta, atunci nu numai că scapi de vinovăției, dar te poți considera chiar salvatorul ei de la o viață de chinuri și degradare morală. O pe Whitney, apoi pe Stephen. Cum mă descurc deocamdată.

- Oh, dar știu că e fezabilă dacă ne vom pune toți mințile la contribuție! exclamă Whitney, nerăbdătoare să înceapă tratativelor după care fratele său s-ar elibera de vină și care le-ar da tuturor ceva de făcut. Nu trebuie decât să avem grijă să fie prezentată câtorva din sutele de tineri buni de însurătoare care vor veni pe timpul sezonului. O privi pe soacra sa pentru a-i citi reacția și primi un zâmbet radios care împrăștie orice urmă de îngrijorare.

- De fapt, sunt câteva chestiuni minore asociate cu acest plan, interveni Stephen, deși era și el entuziasmat. Planul părea acum extrem de simplu, cu atâtea femei din familia lui gata să-i ofere asistența. Eu zic să mai analizați proiectul și să-l discutăm în continuare mâine dimineață, sau spre prânz - ce spuneți de ora unu, aici? sugeră el. Toți căzură de acord, iar el îi avertiză: De dragul ei, e foarte important să evităm orice inconvenient dinainte. Țineți minte asta când vă faceți planul de atac. Îi voi trimite un mesaj lui Hugh Whitticomb ca să-l rog să ni se alăture în discuții, ca să fim siguri că nu-i periclităm însănătoșirea în vreun fel. Ceilalți se ridicară, iar el se adresă mamei sale și lui Whitney. Dacă nu mă înșel, Sherry e perfect conștientă de întrebările cărora nu le poate da vreun răspuns, dată fiind relația tuturor din seara aceasta. Nu mai trebuie să-și exprime rugămintea. Amândouă femeile se îndreptau spre ușă, nerăbdătoare să-și ceară scuze logodnicei lui temporare.

AmnezieWhere stories live. Discover now