Amnezie

Capitolul XXXIX

Stephen îi zâmbi lui Colfax și intră în holul principal, îmbrăcat în costumul de ginere.

- A venit vicarul?

- Da, milord, e în salonul albastru, zise valetul cu un chip foarte sumbru și pentru o asemenea zi festivă.

- Fratele meu e cu el?

- Nu, dânsul e în sufragerie.

Știind că nu trebuie să-și vadă mireasa înainte de ceremonie, Stephen spuse:

- Pot să mă duc acolo?

- Desigur.

Stephen merse agale în sufragerie. Clayon stătea cu spatele spre intrare şi privea focul arzând în cămin.

- Am venit mai devreme, spuse Stephen. Mama și Whitney vor veni imediat. Ai văzut-o pe Sherry? Are nevoie de...

Clayton se întoarse încet și, când îi văzu chipul alb, Stephen se opri în mijlocul frazei.

- Ce s-a întâmplat? ceru el să știe.

- A plecat, Stephen.

Neputând să reacționeze, Stephen îl privi fără să-i vină a crede.

- A lăsat acest bilet, zise Clayton și îi dădu foaia de hârtie împăturită. Mai e o tânără acolo care așteaptă să te vadă. Pretinde că este adevărata Charise Lancaster, adăugă Clayon, însă făcu acest anunț pe un ton resemnat, mai degrabă decât ironic.

Stephen despături biletul evident scris în grabă și fiecare cuvânt i se părea incredibil; simțea cum i se împlântă un pumnal în suflet și în minte.

"După cum vei descoperi în curând de la adevărata Charise Lancaster, eu nu sunt cea care credeai că este. Nici cea care credeam că sunt. Te rog să înțelegi aceasta. Până ce Charise Lancaster a intrat în camera mea în această dimineață nu mi-am amintit nimic despre mine, decât ceea ce mi se spusese după accident.

Acum, când știu cine sunt și ce sunt, îmi dau seama că o căsătorie între noi doi ar fi probabil imposibilă. Mai cred că, după ce Charise Lancaster îți va spune părerea ei despre ce doream eu să obțin, totul ți se va părea mult mai adevărat decât cele spuse de mine în acest bilet.

Acest lucru mă va durea mai mult decât îți imaginezi. Mă întreb cum voi putea merge mai departe știind că în această lume tu îți vei continua viața crezând pentru totdeauna că am fost o impostoare și o ticăloasă. Nu vei crede aceasta, știu că nu vei crede.

Ultimul cuvânt era șters și biletul era semnat doar:

Sheridan Bromleigh

Sheridan Bromleigh.

Sheridan. În cel mai dureros moment al vieții lui, cu biletul ei în mână și cu cuvintele întipărite în minte, Stephen citi numele ei adevărat, un nume foarte frumos. Unic.

Sheridan i se potrivea mult mai bine decât Charise.

- Femeia care te așteaptă spune că ai fost păcălit. Intenționat.

Stephen își încleștă degetele pe bilet, îl mototoli, apoi îl azvârli pe birou.

- Unde este? întrebă el furios.

- Te așteaptă în biroul tău.

Stephen avea chipul la fel de răvășit pe cât îi erau și sentimentele de rănite. Ieși din cameră hotărât să dovedească imediat că această Charise Lancaster era o mincinoasă, o prefăcută sau o impostoare, sau că se înșelase asupra lui Sherry, susținând că îl păcălise intenționat.

Adevărul cel mai dureros și de necontestat era că nu putea ignora faptul că Sheridan fugise de el, decât să-i explice direct. Din nou avea acel sentiment de culpabilitate...