Era ora unsprezece și cinci minute când Stephen trecu pe lângă doi tineri supărați, care se îndreptau spre trăsurile lor după ce fuseseră admonestați de lady Letitia Vickery pentru că nu ajunseseră înainte de ora unsprezece. Amfitrioana tocmai închidea porțile când Stephen i se adresă în șoaptă, dar sigur pe sine:
- Letty, să nu îndrăznești să-mi închizi porțile în nas! Ea tresări și, privind în lumina slabă din fața porților, spuse închizându-le:
- Oricine ai fi, ai ajuns prea târziu ca să mai intri.
Stephen își propti vârful pantofului între ușile aproape închise:
- Poate vrei să faci o excepție.
Chipul ei apăru luminat de fanta aibă care străbătea din interior.
- Nu facem excepții, domnule! Văzându-l, îl privi amuzată câteva clipe și-i zise: Langford, tu ești?
- Sigur că da, acum deschide porțile, încercă Stephen să pară impunător.
- Nu poți intra.
- Letty, zise el recurgând acum la răbdare. Nu mă face să apelez la amintiri vechi și la timpuri când mă invitai în locuri mai puțin selecte decât acesta, iar bietul soț al tău era doar la câțiva pași de noi.
Ea deschise ușa și rămase în prag. Stephen se gândi să o ia pe sus și să o așeze la o parte din calea lui, dar ea îl imploră.
- Stephen, pentru Dumnezeu, fii rezonabil! Nu te pot lăsa înăuntru. Celelalte amfitrioane îți vor tăia capul dacă fac asta.
- Te vor săruta pe amândoi obrajii că faci o excepție pentru mine, spuse el simplu. Gândește-te la participarea de mâine, când se va afla că eu am venit la această ilustră adunare plictisitoare a virtuoaselor inocente după cincisprezece ani de absentă.
Femeia ezită, cântărindu-i cuvintele și punându-le în balanță cu riscul de a-și pierde capul în fața celorlalte amfitrioane când va trebui să le dea o explicație.
- Toți tinerii necăsătoriți din Londra vor cere permis de intrare, ca să vadă cu ochii lor care e femeia atât de deosebită pentru care ai intrat aici.
- Exact, spuse Stephen ironic. Vei avea atâția bărbați înăuntru, încât va trebui să suplimentezi rezervele de limonadă caldă și de pâine cu unt.
Ea părea atât de încântată de posibilitatea obținerii creditului pentru a înlesni căsătorii pe tot sezonul, încât trecu cu vederea remarcile lui ofensatoare la adresa clubului Aimack's și a membrilor acestuia.
- Bine. Intră.
Seara nu fusese chiar un dezastru, așa cum se temuse Sherry. Dansase și se simțise primită cu căldură. Cu câteva excepții minore, atmosfera fusese plăcută, însă ea rămăsese încordată și în așteptare până acum câteva momente, când pendula anunță ora unsprezece. Acum, când posibilitatea apariției contelui de Langford era eliminată, se simțea incredibil de dezamăgită, dar refuză să cadă pradă mâhnirii sau respingerii. Văzuse că el nu păruse entuziasmat de venirea aici și credea că fusese naivă, așteptându-se să-I vadă sacrificându-se pentru ea. Ar fi însemnat că are o oarecare afecțiune și grijă pentru ea, însă deduse că se înșelase asupra lui. Whitney și mama lui se înșelaseră. Hotărâtă să nu se lase dezamăgită de aceste gânduri, se concentră la conversațiile tinerelor domnișoare care discutau cu mamele lor așezate în cerc, alături de ea, incluzând-o politicos în mijlocul lor.
Majoritatea fetelor erau mai tinere decât ea, foarte drăguțe, dar nu reușeau să poarte discuții prea inteligente. Erau totuși bine informate despre veniturile și perspectivele de înmulțire a averii fiecăruia dintre tinerii burlaci din sală. Cum se uita spre unul sau altul mamele se aplecau binevoitoare și îi dădeau toate datele despre respectiva partidă. Această avalanșă de informații o tulbura pe domnișoara Charity, iar pe Sherry o distra și o stânjenea uneori.
