Domnișoara Charity rămase dezamăgită când Sherldan îi spuse că intenționează să plece.
- Dar încă nu ai avut ocazia să vorbești cu Langford singur și să-l faci să înțeleagă exact de ce ai plecat atunci, se lamentă ea.
- Am avut această șansă aseară, spuse Sherry cu amărăciune. Se uită pe fereastră și puse în valiză cele câteva lucruri aduse cu sine. Rezultatul e acolo, jos.
Charity se apropie de fereastră și le privi pe cele două doamne care-I întrețineau pe conte.
- Cât de revoltători sunt bărbații. Să știi că nu-i pasă de nici una dintre ele.
- Nici de mine nu-i pasă.
Chariy se așeză pe scaun, iar Sheridan își aminti de prima lor întâlnire, când o văzuse ca pe o păpușă chinezească. La fel arăta și acum, perplexă și nefericită.
- I-ai explicat de ce ai fugit și nu te-ai mai întors?
- Nu.
- De ce ai făcut asta atunci?
Întrebarea i se păru prea bruscă lui Sheridan.
- V-am spus ieri de ce. Într-o clipă am crezut că sunt Charise Lancaster, iar în clipa următoare Charise stătea în fața mea, acuzându-mă că i-am luat identitatea voit; m-a amenințat că-i spune lui Stephen. Am intrat în panică, am fugit, dar, înainte să-mi dau seama că sunt altcineva, am realizat că toată lumea mă mințise despre cine sunt ei. Atunci îmi aminteam că într-adevăr Charise era logodită cu un baron, nu cu un conte, al cărui nume era Burleton, nu Westmofeland. Voiam răspunsuri, aveam nevoie de ele, așa că m-am dus la Nicholas DuVille. Cel puțin el a fost sincer și mi-a spus adevărul.
- Ce adevăr ți-a spus, draga mea?
Încă stânjenită de cele aflate, Sheridan se uită în oglindă, ocupându-se de părul ei și spuse:
- Totul. Toate amănuntele neplăcute, începând cu moartea lordului Burletbn și cu nevoia lui Stephen de a-mi găsi un alt logodnic, pentru Charise Lancaster, adică. Mi-a spus totul. Sheridan se opri pentru că i se pusese un nod în gât și simțea că-i vin se plângă de umilință și naivitate, crezând chiar și o clipă că Stephen voise să se însoare cu ea. Același acces de naivitate o adusese pe punctul de a-și sacrifica virginitatea și mândria în fața lui, noaptea trecută. Mi-a explicat și cel mai mare mister, cu toate că am crezut cu totul altceva, când am discutat ieri cu dumneavoastră și cu doamnele.
- Despre ce mister era vorba?
- Propunerea subită a lui Stephen de a ne căsători, în seara când am mers la Almack's, a coincis cu aflarea veștii cu tatăl lui Charise murise, în aceeași zi mai devreme. M-a cerut în căsătorie din milă și responsabilitate, nu pentru că ar fi ținut la mine sau pentru că dorea să mă ia de soție.
- A fost foarte urât din partea lui Nicholas că a pus problema astfel.
- Nu a fost nevoie să o facă. Sunt întotdeauna slabă de înger când e vorba de bărbatul acela de afară.
- Și ai discutat toate acestea cu Langford aseară?
- Am încercat, dar spunea că nu era interesat de conversații, răspunse Sheridan închizând valiza.
- Dar atunci ce-l interesa? întrebă Charity cu capul ușor aplecat într-o parte.
Felul cum i se pusese întrebarea o făcu pe Sheridan să o privească alarmată. Uneori nu părea chiar sigură că sora ducelui de Stanhope era chiar atât de naivă pe cât voia să pară; chiar în acest moment ea studia obrajii îmbujorați ai lui Sheridan cu o privire intransigentă.
