Amnezie

Capitolul XLV

— Nu trebuie să întârziem, zise Whitney privind la ceas în timp ce soțuI ei zăbovea cu un pahar de sherry. Cred că ar trebui să plecăm acum.

— Cum de până acum nu mi-am dat seama cât de mult îți place opera! spuse Clayon studiind-o interesat.

— În ultima vreme... spectacolele au fost delicioase, răspunse ea. Îşi îmbrățișă fiul şi-l trimise cu guvernanta la culcare, însoțiți de Charity Thornton.

- Delicioase chiar? repetă Clayton privind-o uluit pe deasupra paharului.

- Da. Oh, să ştii că am schimbat loja noastră cu a soților Rutherford, doar în seara aceasta.

— Pot să te întreb de ce?

- De pe partea lui Stephen se vede mult mai bine.

— Ce se vede?

Publicul.

Când Clayon încercă să-i pună mai multe întrebări asupra răspunsului ei inexact, Whintey spuse:

— Te rog, ai încredere în mine şi nu mai pune întrebări până ce nu vei vedea ce vreau să spun.

- Priveşte, șopti Whitney, strângându-I pe Clayon de braț agitată. lat-o acolo. Nu, să nu te vadă că o priveşti. Întoarce doar ochii, nu şi capul. Clayton nu-şi întoarse capul, dar în loc să se uite în direcția indicată, se uită Ia ea și spuse:

— Mi-ar fi de un imens ajutor dacă aș ști după cine să mă uit.

Nervoasă pentru că nu putea conta pe reacțiiIe și ajutorul lui, Whitney zise:

— Este Sheridan Bromleigh. Nu am vrut să-ți spun dinainte de teamă că nu va fi aici, sau că nu vei vrea să venim.

Clayton se crispă când auzi numele femeii aceleia, dar ea îl privi spunându-i:

— Te rog, Clayton, nu o condamna fără dovezi. Nu i-am auzit niciodată părerea despre toată întâmplarea.

— Pentru că ea a fugit ca o ticăloasă vinovată ce este. Faptul că-i place opera, deși știam deja, nu schimbă nimic.

— Loialitatea ta față de Stephen îți întunecă judecata. Văzând că nu are nici un efect asupra lui Clayon, Whitney continuă mai blând dar cu hotărâre: Ea nu vine aici pentru spectacol. Nici măcar nu se uită vreodată pe scenă, ci numai la Stephen. Întotdeauna se așează în rândurile de sub loja sa, ca el să nu o vadă dacă s-ar uita cumva prin sală. Te rog, iubitule, uită-te singur.

Clayton ezită o secundă, apoi dădu afirmativ din cap și sa uită scurt acolo unde îi arătase soția lui, spre dreapta lor.

- O bonetă simplă, albastră, îl ajută Whitney și o rochie albastră cu guler alb. Știu exact când Clayon o zări pe Sheridan în mulțime, pentru că strânse din dinți și se uită imediat spre scenă, rămânând cu ochii la spectacol până ce căzu cortina. Dezamăgită, dar nu înfrântă, îl privi cu coada ochiului, așteptând să vadă o cât de mică schimbare de atitudine pe chipul lui, adică dacă s-ar fi uitat a doua oară. Când o remarcă, îl privi atentă.

Clayon îşi mişcă ușor capul spre dreapta cu câțiva centimetri doar, în direcția lui Sheridan. Whitney se ruga ca aceasta să nu fie o zi când Sheridan se uita spre scenă şi se aplecă să priveascã spre ea, peste umărul lui Clayon, surâzând ușurată.

În următoarele două ore Whitney îi supraveghe pe Cląyton şi pe Sheridan Bromleigh, atentă să nu-i dea soțuIui ei vreun semn că îl priveşte. Până la sfârşitul serii o usturară ochii, dar se simțea triumfătoare. Clayton o urmărise pe Sheridan toată seara dar Whitney nu mai aduse subiectul acesta in discuție decât peste două zile, când se gândi că avusese destul timp să-și mai schimbe puțin atitudinea față de fosta logodnică a lui Stephen.