10

331 42 12
                                    

"Haide Tae mănâncă" satenul privi mâncarea preparata de prietenul sau, însă nu prea avea pofta.

După ce sa certat cu hibridul, tot apetitul sau dispăruse. Stătea acolo in liniste analizând tăcut mișcările celor doi. Avea brațele incrutisate la piept iar coada sa făcea valuri lente in aer, parca urmărindu-și prada înainte sa sară.

Taehyung in ritmul asta, nu vroia sa facă nimic, privirea hibridul îl intimida foarte mult. Totuși se forța sa mănânce, nu vroia sa își dezamăgească hyungul, care a avut grija de el pana acum.

"Tae eu trebuie sa plec la munca, dar voi veni mai târziu când termin tura sa văd cum te simnti, Jungkook o sa aibă grija de tine in timpul asta, iam zis ce sa îți dea și când, așa ca nu-ti face griji peste câteva ore o sa fii ca nou"

Taehyung forțase un zâmbet, gândindu-se ca din nou va trebui sa îl aibă pe cap pana mâine. Serios, se săturase deja, cu comportametul sau urat, ne oboseala de al privi și ordinul de a ieși afara. Adică ce era el o marioneta?

După ce Seokjin plecase, satenul se ridicase de la masa spălând și ultimele farfurii, punându-le pe un prosop pentru a se usca, și ștergându-și după aceea mâinele umede.

Un fior puternic ii acoperise întreaga piele când simnti respirația fierbinte pe ceafa sa. Sa întors atât de brusc încât nici sunetul de spaima nui părăsea buzele când ochii acei întunecați ii avea puși deja pe al lui. Jeongguk era foarte aproape, atât de aproape încât nasul avea puțin și îl atingea pe al sau. Urechile erau ridicate din firele de par iar coada se șerpuia pe lângă corpul sau, tresarind când simnti cum se încolăci de talie strangandu-se nu foarte dureros. Serios de unde atât putere putea avea doar o coada??

"C-Ce?" se bâlbâi crezând ca se sufoca de la tensiunea ce se ridicase pe lângă ei.

Jeongguk tot nu zicea nimic. Doar îl privea, coborandu-și privirea și după ridicand-o de parca ii analiza chipul.

"Ce naiba ai!?" satenul ii tipa in fața încercând sa îl împingă dar brunetul fusese mai rapid, apucandui ambele brațe.

"Tine minte, cât timp stau aici, nu am nici un drept sa te ating așa ca nu îmi da vrio șansa sa o fac"

"Poftim?" șopti confuz întrebarea evitândul sa îl privească.

"Nu ma ignora!" atât de puternic urlase încât Taehyung închise ochii de spaima, putând sa jure ca sufletul ii ieșise din corp.

Cuvintele lui pur si simplu la luat prin surprindere, nu-i placea sa fie ignorat? Adică da Seokjin ii spunea ca Jeongguk avea nevoie de atenție. Dar era imposibil doar de cei apropiați el urăște sa fie ignorat, atunci de ce acum se comporta așa?

"Ma doare" șopti pe un ton scăzut când constientizase ca încheierile începeau sa îl doară.

Jeongguk la privit preț de câteva secunde dându-i dupa aceea drumul la maini. A făcut un pas in spate băgându-și mâinele in buzunare, și fixandu-și din nou ochii pe saten.

"Vreau afara" spuse de parca nimic nu se întâmplase, iar Taehyung doar trebuia sa îl asculte.

Oricum avea in plan sa își scoată și cățelul la o plimbare. Așteptase ca hibridul sa părăsească primul bucătăria, urmând ca și el sa se ducă in camera lui, imbracandu-se in haine comode, luându-și cățelul și tot odata și lanțul gros a lui Jeongguk.

Acum erau afara Taehyung mergând cu pași mici in spatele hibridului, ținându-i bine lanțul. Jungkook avea botnița pusă, iar in jurul gâtului avea o curea groasa cu ținte. Știa ca hibrizi pradatori trebuie sa poarte așa ceva pentru nu a răni pe cineva dar totuși chiar și dacă erau pe jumătate animale oricum i se părea absurd. Însă cine era el sa comenteze, era in natura hibrizilor.

ComplicatedUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum