Complicated

56

"Ești bine Tae?" vocea prietenului sau îl readuse pe pământ uitându-se la privirea îngrijorată.

"Da sunt bine" șopti pe un ton stins încercând sa ignore senzația neplăcute din gât.

Erau in cantina așezati la o masa mai retrasa. De azi dimineața nu se simntea bine însă era mult prea incapatinat sa stea acasa, nu vroia sa piardă orele.

"Ai fața palida, sigur ești bine?" Jae din nou îl întrebase îngrijorat atigandui umărul scurt.

"Sunt bine Jae doar puțin răcit nui ceva ow" zâmbi slab deși corpul ii tremura de frig chiar dacă in interiorul cantinei era cald.

Aseară au stat din nou prea târziu în parc chiar dacă Jungkook știa ca a doua zi avea ore, și probabil prinse o răceală dar tot nu a vrut să plece acasă. Simntea cum capul se învârtea iar privirea îi devenise în ceață. Clipise de câteva ori însă ceața tot nu a disparut, defapt mai mult se amplificase. Obosit s-a ridicat însă brusc totul devenise negru auzind doar o voce ce îi striga numele îngrijorat.

***

O lumină orbitoare îl forța pe Taehyung să își deschidă slab ochii zărind prin ceață o siluieta care se îndepărtase pentru a îl lăsa să respire. Cu greu se ridica în fund simntind cum niște palme îi prinse mâna asa ajungând să se rezeme de perete.

"Lasă-l puțin să își revine....nu te apropia!"

"Taci dracu din gură!"

"Jungkook!"

Doar aceste cuvinte auzi până ce privirea îi devenise mai clară iar durerea de cap se mai domoli zărind cum deja o pereche de ochi îl privea insistent prea aproape.

Înghiți în sec strâmbând din nas din cauza disconfortului și privind după spre cele 4 persoane care se aflau lângă el, mai ales pe hybridul său care deja avea chipul aplecat făcându-l să roșească puțin însă fără să fie la vedere.

"C-Ce?" întreabă încă cu vocea slabă însă hybridul fusese smuls de lângă el.

"Jungkook stai acolo deja îl sufoci!"

"Nu îmi spui ce să fac clar!?"

"Jungkook ce naiba ai?!"

"C-Ce se întâmplă?" întrebarea satenului ia făcut pe cei trei să se oprească din ceartă acum având ochii fixați pe el.

Jin a fost primul care l-a luat în brațe îngrijorat inspectandui chipul frumos și puțin palid.

"Ai leșinat Tae" explică acesta blând dându-i câteva fire la o parte pentru a nu-i deranja ochii.

"De ce el are nevoie să îl atingă iar eu nu?!"

"Jungkook doamne stai o dată potolit"

Taehyung îl privise pe hybrid cum încercase să scape din mainele lui Jae dar fără reușită. Era puternic față de prietenul său dar acum nu putea să se elibereze, ceea ce destul de amuzant.

"Taehyung" Ken decise să întrerupa maraitul și protestele hybridului, apropriindu-se de băiat cu carnetul în mână. "Ți-am zis să ai grijă de tine, iar ai ajuns aici din cauza răcelii și supra oboselii" oftă acesta scriind ceva pe acel carnet. "Jae mi-a zis ca de azi dimineata esti asa, poftim" rupe foița inmanando satenului el doar luand foita in mana. "E pentru răceală" explică când ii observase chipul confuz și încruntat. 

Taehyung dăduse din cap ca a intales fixandusi din nou ochii pe hybrid cum încerca iar să fugă din brațele roșcatului amenințându-l ca îi rupe mâna dacă nu îi dă drumul, însă Jae nici nu-l asculta.