Complicated

51

Privirea aruncată asupra bărbatului cu parul argintiul îmbrăcat destul de elegant și cu buzele pufoase la făcut sa maraie încât nici un 'ajunge' nu la putut opri. Jungkook era mai in spate cu Taehyung departe de acel bărbat pentru ca nu vroiau sa îl lase lângă el știind când de mult îl ura. L-ar fi omorât într-un mod mult prea dureros.

Taehyung incerca sa îl liniștească ținându-l in brațe și soptindui un te rog nu începe o scena. Mai in față Seokjin stătea in picioare aproape încremenit privind persoana care știa cum sa îl iubească, stand parca cu forță ochii fiindu-i aplecați in pământ. Ceilalți erau așezati curioși de fel. Pana la urma îl cunoșteau dar nu vroiau sa ii vorbească după felul cum se comportase mai înainte cu prietenul lor din cauza unui motiv stupid.

Bărbatul își deschise gura dar si-o închise numai decât neștiind ce sa zică. A vrut sa vorbească dar parca o forța îl oprea și asta fiind hybridul care mai avea puțin sa își zdrobească dinții la cât de mult le tocea de nervi. Nu putea sa se abțină mai ales când îl auzea aproape zilnic pe Jin cum plângea in camarea din cauza acestui nenorocit, de când îl cumpărase plângea și tot plângea, abia dupa ceva timp își revenise dar Jungkook încă avea in mintea sa momentele sfâșietoare prin care trecuse stăpânul sau iar el și-a promis ca o sa io plătească pentru asta.

"Ei bine?" într-un final blondul fu cel ce începuse pentru ca începea sa se simnta incomod din cauza liniștii.

Bărbatul parca fusese electrocutat in moment ce tresari la auzul vocei ridicându-și ochii și privindu-și fostul iubit cum se uita deja la el cu durere și confuzie.

A luat o gura de aer și făcuse un pas dar din cauza maraitului venit din spatele blondului îl opri fixandu-și ochii cu demonului pe doua picioare jumate animal care se uita la el amenintator gata sa îl sfâșie. Era înfricoșător.

"Uite Jin~"

"Te rog nu o lungi, spune de ce ai venit, de ce acum, după atâția, de ce acum ai decis sa vii, era atât de bine, insfarsit am putut sa uit, atâta timp am stat in depresie din cauza ta, atata timp am crezut ca din vina mea ai turbat doar pentru ca vroiam sa ajut pe cineva, 3 ani Namjoon, 3 nenorocite de ani ai plecat și mai lăsat fără răspunsuri, fără sa intaleg de ce ai fost așa!?" Seokjin nu a mai putut sa țină, a țipat tot ce il durea lacrimile udandu-i și ele obrajii, a crezut ca nu o sa poată zice, a crezut ca o sa ii fie greu sa se descarce dar acum, acum parca o parte din el se relaxa știind ca insfarsit a auzit.

Namjoon se simntea vinovat fără măcar sa se gândească, știa ca era vina sa dupa comportamentul sau bădăran însă nu sa gândit ca o sa audă acum înainte ca el sa zică de ce, la luat prin surprindere.

"Jin știu ca am plecat fără sa îți zic din ce cauza, și știu poate ca nu o sa ma ierți pentru ce am făcut, dar crede-ma cât timp nu trecuse vina era pusă pe mine ca o lipitoare"

"Ca o lipitoare zici, da-o dracului de lipitoare încât sa ajuns ca Seokjin sa stea sa bocească după un nenorocit ca tine!" hybridul sa smucit de lângă Taehyung trecând rapid ca un fulger ajungând mult prea aprope de bărbat care tresari speriat de mișcarea bruscă, uitându-se cu ochi mari la brunet.

Taehyung clipise șocat de câteva ori gândindu-se cum reusi sa se apropie de el atât de repede.

"Jungkook te rog nu te băg...."

"Sa nu ma bag? Tu glumești Jin, după ce ca tea făcut o carpa ieftine doar pentru un motiv stupid mai vine aici sa ceara iertare? E atât de josnic chiar si pentru mine, însă măcar eu nu aștept ani nenorociți sa îmi cer scuze de la cineva așa cum făcuse el, in pula mea crezi ca dacă vii și îți spui motivul pe care trebuia demult, din acea seara sa o faci se va schimba ceva? Mă uit la tine și mai tare ma dezgusti, ai noroc ca poate stăpânul meu te urăște însă încă ține la tine, ti-as fi făcut groapa in mai puțin de câteva secunde!" ochii ii erau întunecați iar bărbatul uitase cum sa respire privind speriat monstruozitatea din fața sa.